sâmbătă, 22 februarie 2014

Omule, cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste Universul si Zeii.............

   Din seria "Marturisiri masculine"  matinale ;)) 
 "Imi place femeia care nu cerseste nimic si stie sa accepte ce i se ofera fara a da inapoi decat un zambet si un amabil "multumesc" , iar asta pentru ca stie ca daca nu va mai primi, poate sa isi ia si singura.Nu devine sclava , ci ramane libera.
  Imi place femeia  care are pentru ca poate , nu pentru ca i s-a dat .....imi place femeia care nu isi verifica din 5 in 5 minute barbatul pentru a se asigura pe ea si ceea ce are ....Dar mai tare imi place femeia care  isi da seama ca daca acesta o lasa pentru alta , el a pierdut"
  Cu asa poveste si o cafea ferbinte sa te tot trezesti dimineata ....O zi cat mai faina si insorita ....multumesc povestitorulu :-* 
   

vineri, 21 februarie 2014

I don't know.........................



   De ceva timp privesc in jurul meu si vad cupluri si cupluri, si am momente cand ma cuprinde melancolia si in gandul meu imi tot zic ca tot ce as-i  vrea este sa am si eu pe cine sa tin de mana, sa gasesc persoana potrivita pentru mine... sa am pe cine sa iubesc si cui sa-i spun ca imi este cel mai drag.... in acele momente, un sentiment puternic precum melancolia  imi inunda sufletul dandu-mi fiori reci pe sira spinari si intreaga mea fiinta tanjeste dupa acea iubire pe care am mai trait-o decat o data... fiecare fibra striga după acel ceva...imaginatia incepe sa zboare si inima sa ceara..."Vreau sa iubesc"??. 
   De multe ori mi-am pus intrebarea: ”De ce sa iubesc iar ?? Doar ca sa sufar iar?? De ce sa astept?”. De ce sa nu incerc pur si simplu o relatie cu acei  barbati care ma plac?? poate, poate, cine stie…ceva o iesi ...de ce sa astept atat pana sa intanlesc persoana potrivita si poate nici macar nu se merita asteptarea??. 
  In primul rand pentru ca niciodata nu voi fi cu adevarat fericita decat cand voi avea langa mine dragostea adevarata... pentru ca poti  sa ai sute si sute de relatii amagitoare, relatii de umplutura sau relatii care mi se par mie a fi bune...dar niciodata nu ma voi simti implinita... voi ajunge la final sa am inima franta, relatia destramata si increderea zdrobita...
  In al doilea rand pentru ca si eu imi doresc ca sa astept...imi doresc ca undeva, cineva, sa se gandeasca la mine si sa nu-si risipeasca sentimentele si dorintele in alta parte...a-si vrea sa am totul nu? a-si vrea sa am intreaga inima  persoanei iubite, a-si vrea sa o am doar eu si numai eu... daca imi doresc sa fiu asteptata, de ce sa nu astept??
  In al treilea rand, asteptarea pana la urma urmei, uneori este benefica..pot sa ma axez mai mult pe mine, pe caracterul meu, pe viitorul meu si pe ceea ce vreau sa fiu......daca ies dintr-o relatie si intru in alta, cum a-si vrea sa mai stiu cine sunt cu adevarat? cum a-si vrea sa am un viitor stralucit, daca tot ce ma preocupa este cu cine voi avea urmatoarea relatie???
  In al patrulea rand, pentru ca sentimentele nu sunt corzi pe care le intind cum vreau eu..nu pot ca intr-o zi sa iubesc cu ardoare, ca in urmatoarea zi sa iubesti pe altcineva cu aceeasi ardoare...pe cine cred eu atat de prost incat sa inghita o asemenea minciuna???
  In concluzie, de ce sa astept???......pentru ca daca astept stiu ca astept dupa acele sentimente reale si nu dupa amagiri ieftine...pentru ca daca astept, am respect fata de mine si fata de viitoarea persoana iubita...pentru ca si Dumnezeu vrea ca eu sa astept... sper ca asteptarea asta sa imi aduca iubirea adevarata si pura.....

Viata nu are subtitrare............



   Viata nu are subtitrare, ori o intelegi ori nu......ca o replica .....problema este ca nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi.. spunea cineva...si cata dreptate are?? foarte multa.....si mai pot completa ca viata nu are limite, cu exceptia celor pe care ti le impui singur....si totusi viata nu este despre cum supravietuiesti in furtuna, ci despre cum dansezi in ploaie...este exact ca o piesa de teatru, asa este viata: nu conteaza cat de mult a tinut, ci cat de frumos s-a desfasurat... chiar si asa cea mai buna medicina este sa plangi uneori...in final o concluzie :
  Exista persoane care ne vorbesc si pe care nici macar nu le ascultam, persoane care ne ranesc si nici macar nu lasa cicatrice, dar exista persoane care pur si simplu apar in viata noastra si ne marcheaza pentru totdeauna !!!