duminică, 25 martie 2018

Dragostea sa ramana .....







......Oamenii si vremurile s-au schimbat enorm. Oamenii au uitat ceea ce conteaza cu adevarat. Dar, cel mai important, oamenii s-au uitat pe ei. Au uitat sa se mai indragosteasca. De ei insisi si de ceilalti. Iubirea a devenit un „lux”. Luxul celor puternici si care inca mai spera in frumos.In ziua de azi nu mai este „cool” sa iubesti. La fel cum nu mai este deloc „cool” sa fii iubit. E mult mai cool sa primesti. Nu o floare, ci o poseta. Nu un zambet sincer, ci o invitatie in Mall-ul aglomerat si plin de fite mondene.In ziua de azi, va  placeti mai mult pe Facebook decat in Realitate. Va aruncati cuvinte mari si dulci, fara a cantari greutatea lor in inima celuilalt.Unii nici nu mai apucă sa se intalneasca. Desi, s-au adorat atat de mult in poze si cuvinte alese. In ziua de azi, Romantismul este dat la schimb atat de usor cu placerile de moment.Totul este acum o graba. Un test gratuit. Momentele frumoase sunt invaluite in scepticism, in teama, in asteptare. Ne asteptăm unul pe celalalt, grabindu-ne. Avem tendința de a cauta defectele celuilalt, de a stărui asupra lor și de a le scoate in evidenta, fara a lua in considerare calitatile omului de care am putea sa ne indragostim!Suntem prinsi intr-un joc reciproc al Asteptarilor si uitam sa mai credem in vorbe pentru a mai ajunge sa vedem Fapte.Suntem fascinati de misterul persoanei de langa noi insa, in acelasi timp, speriati de o crunta dezamagire iminenta.Nu ne deschidem suficient pentru a nu parea vulnerabili. Si atunci devenim invulnerabili. Invulnerabili Iubirii, deschiderii catre celalalt.…Ajungem sa ratam sanse, Oameni, intalniri, Trairi, Emotii.…Doar pentru ca ne este teama sa ne indragostim! Sa lasam Dragostea sa hotarasca !....."

Lasa cate faci tu mare.....



  Dupa o anumita varsta incepi sa te  schimbi....fiecare are pragul sau , are startul lui .Cred ca al meu s-a produs mult prea devreme , am sarit cateva etape ...ideea este ca mult prea deveme am inceput sa ma maturizez , sa costientizez ceea ce se intampla cu viata mea...Am inceput sa iau lucrurile in serios la o varsta prea tanara.... cand altii ca mine nici nu se desprisesera inca de cuib, eu imi luasem deja zborul ...Atunci parea interesant :libertate, putere de decizie, control asupra lucrurilor...devenea palpitant....Pana la prima lovitura...si a fost grea....mama, ce a mai durut!
  Nici nu stiam cum sa reactionez...am simtit doar ura...multa ura...si in final, cred ca neputinta....Si mi-am zis '' Ce greu este sa fi om mare!''....Atunci am inteles vorbele parintilor...''Lasa ca te faci tu mare si ai sa vezi atunci cum este sa dai de greu!''