Prieteni virtuali.........

  Back on track! Ca sa vorbim de “prieteni virtuali”. Si-anume oamenii de pe net. Eu, personal, m-am saturat sa aud si sa citesc ca oamenii pe care-i cunosti virtual nu-s “reali”, ca sunt niste false relatii si niste “prieteni imaginari”. Pentru ca nu-i asa. Oamenii virtuali nu sunt niste intrupari energetice, nu sunt niste computere, sunt niste oameni la fel ca fiecare dintre noi. Care, dintr-un motiv sau altul, stau in fata unui monitor. Conteaza sau nu asta?

Eu zic ca nu. Nu e un soft cel care le scrie replicile. Sunt tot ei, cei din viata reala. Comunitatile virtuale seamana al naibii de bine cu cele reale. Interactiunea in ele, la fel (chiar daca difera calea pe care se produce comunicarea, continutul este cel care conteaza, nu?). Orice comunitate virtuala are ciudatii ei, nesuferitii ei, insipizii ei, asa cum au si comunitatile reale. De exemplu o firma medie. Cu doi, maxim trei te imprietenesti, cu alti 5-6 iti face placere sa stai la chit-chat la tigara, alti 2-3 iti sunt antipatici de moarte si marea masa iti e indiferenta. Fix acelasi lucru se intampla si intr-un grup virtual. Pe 2-3 iti doresti cu adevarat sa-i cunosti si ii simti “pe aceeasi lungime de unda”, cu alti 5-6 ai iesi la cafea cu placere, de alti doi te-ai ascunde si-n gaura de sarpe, iar pe ceilalti nu-i tii minte prea bine dupa nume, dar daca se intampla sa-ti iasa in cale va salutati si schimbati cateva cuvinte. Ce-i ATAAAT de diferit?

 Stiu, o sa-mi spuneti ca oamenii au alta personalitate pe net. Ei bine, nu. Au alta personalitate doar cei care au oarece probleme. Hai sa nu le numim. Daca simti nevoia unei identitati alternative si profiti de ocazie sa ti-o construiesti virtual, atunci nu esti ok. Dar esti la fel de non-ok si in familie, la serviciu, in parc. Se schimba doar unghiul din care privesc ceilalti. Fiecare stie alta versiune, tu ai la fel de multe probleme in oricare dintre “vieti”.

 Sa luam cazul meu. Am avut de-a lungul timpului prieteni buni de care fie viata, fie circumstantele m-au despartit. Nu este ca si cum ne-am fi certat sau am fi rupt-o dramatic, pur si simplu asa a fost sa fie. Au fost si cazuri in care am rupt-o dramatic, da. De exemplu prietena mea cea mai buna din toate timpurile, cea cu care am trecut prin cele mai multe intamplari amuzante , cu care eram in stare sa-mi petrec 5 zile si 5 nopti vorbind, m-a parasit fara explicatii intr-un moment de cumpana . Just like that. Adica, pur si simplu, a fugit. Si nu am auzit de ea ever since, nici in ziua de azi nu stiu ce a avut. Altii pur si simplu au ramas in alta etapa a vietii chiar daca imi sunt dragi ,  altii au ramas langa mine, chiar daca suntem mai departe fizic. Dar sunt putini. Am pierdut prieteni si mi-am facut prieteni noi. Am intalnit oameni care mi-au placut initial, apoi mi-am dat seama ca nu sunt cum i-am vazut prima data. Am intalnit alti oamenii care au inceput prin a-mi fi antipatici apoi i-am indragit. Oamenii se schimba, evolueaza, involueaza, au momente bune, momente proaste. Sunt compatibili apoi devin incompatibili. Asta e viata.

In spatiu virtual a fost cam la fel. Am tot stat prin comunitati virtuale de prin 2007. Intai au fost cele de sport, apoi de arhitectura, de fashion, acum iar grupuri de arhitecti. Am intalnit multi oameni antipatici, anosti, plictisitori, enervanti, trolli. Dar am intalnit si cativa care sunt al naibii de reali. Pentru mine nu-s “oameni virtuali”, desi asa a inceput comunicarea mea cu ei (si, uneori, din cauza distantei si a circumstantelor, asa a si ramas). Si da, stiu ca sunteti obisnuiti cu articole lacrimogene si sentimentale de la mine, dar asta probabil ca asa va fi "inca unul" . Unii “oameni virtuali” mi-au devenit mai dragi si apropiati decat cei “adevarati”. Unii mi-au fost aproape cand am avut nevoie de ei, cu mai mult entuziasm decat cei reali. Altii au facut gesturi impresionante prin simplitatea si naturaletea lor. Nu voi da nume, se stiu ei (ele).
  Am cunoscut “prieteni” frumosi. Asta ii face reali. Nu am nevoie sa-i “pipai” ca sa imi dau seama ca exista, ca sunt niste persoane speciale si ca sunt norocoasa sa-i fi intalnit. Nu am nevoie sa-i fi intalnit in lift sau la piata ca sa-mi doresc sa-i cunosc mai bine. Spatiul virtual este doar un alt loc in care poti cunoaste oameni. Toate felurile de oameni. Nebuni, bufoni, trolli, anosti, antipatici… si, printre ei, cei care conteaza. Cei care merita. Sigur ca nu-mi sunt “prieteni” toti cei cu care schimb o vorba. Sunt putini, dar si in viata “reala” sunt la fel de putini. Relatiile din spatiu virtual pot trece “dincolo” la fel ca si cele intre oamenii de care te ciocnesti la serviciu sau la scoala.

Asa ca da, eu o sa merg impotriva curentului si o sa spun ca imi plac tare mult “prietenii mei imaginari”. Aia 1% sau cati sunt ei dintre cei cu care am interactionat. Pentru ca sunt reali, sunt buni, sunt simpatici, ma pot baza pe ei si … pur si simplu pentru ca-mi plac. That’s it!

"Doamne"............

    Aveti sani , forme , fund , sunteti bune , atrageti atentia prin mersul vostru de femei bine si imbracamintea voastra extrem de " sic " , dar majoritatea va intrebati " de ce nu ma iubeste , de ce nu dau si eu de un baiat bun , adevarat ?". In primul rand ..cu singurele voastre " calitati" se mandresc deobicei damele de companie pe care barbatii care au banii le inchiriaza doar pentru o seara undeva sau acasa sa isi satisfaca nevoile sau sa arate lumii ca ei pot . Sunteti vazute ca niste persoane de umplutura , care ambalate strident dati bine doar la distractii . Voua va lipseste caracterul de fata , caracterul ala care face un barbat sa o vrea doar pentru simplul fapt ca este langa el .. ii este alaturi si la bine si la rau . Voi nu atrageti un baiat prin caracterul vostru voi vreti sa iasa totul in evidenta in materie de fizic .. sa va vada o femeie tare din punctul asta de vedere.Daca asta scoateti la inaintare ca sa obtineti un asemenea efect , de ce va mai intrebati care este cauza pentru care nu dobanditi ceva diferit ? Barbatii nu vor neaparat o femeie tare , dar vor sigur o fata care sa fie doar a lor , sa ii inteleaga ..sa ii sprijine si sa ii iubeasca ! Credeti ca pe ei ii mai incalzesc niste sani sau un fund atunci cand chiar au nevoie de o persoana cu care sa poarte o discutie despre o problema si atunci cand nu mai pot sa tina in ei si vor sa se descarce? Pentru asta nu este nevoie sa va dezbracati , este nevoie sa fi acolo .... Niciun barbat care isi iubeste femeia care ii este alaturi , in adancul lui stie ca nu a ales-o pentru sani si fund ..ci pentru felul in care i-a vorbit .... felul in care i-a acordat atentie , l-a facut sa zambeasca si i-a fost alaturi in cele mai grele momente si nu l-a lasat niciodata atunci cand i-a fost greu...!

Propriile reguli.............

   Nu cersesc atentia nimanui, aceasta este regula mea........N-am nevoie de lingusitori, de compatimire, de oameni care stau pe faza pentru a-mi critica greselile.

Imi vindec singura ranile, ma plimb cu genunchii juliti sub soare si nu-mi pasa de parerile celorlalti. La un moment dat oamenii nu-ti dau de ales: pierzi increderea, nu mai ai chef de jocuri puerile, nu mai poti pierde timp cu barfe si impresii..........Suport durerea cat pot eu, sunt zile in care plang, zile in care ma simt puternica dar niciodata n-am sa ma complac.

Vreau mai mult, vreau sa dispara ranile si sa merg inainte...........Vor arunca cu pietre, ma vor lovi cu priviri, dar cui ii pasa? Nu ma vindeca vorbele altora, ma vindeca perseverenta mea.

Intrebare...........

  Daca v-as intreba de cate ori ati iubit in viata...……ce mi-ati raspunde? O data..sau poate de doua……..de trei…….pentru fiecare persoană noua dn viata noastra ne incearca alte, si alte sentimente…si de fiecare data avem impresia ca fosta iubire, n-a fost iubire...e juram la fiecare esec, ca nu vom mai iubi..dar ea vine fara sa ne intrebe daca vrem sau nu..si uite asa te trezesti iubind…..te trezesti ca-ti bate la usa…..tu o deschizi, nestiind cui..si atunci, oare putem defini iubirea..fara s-o cautam in dictionar………sau fara sa cautam citate celebre…..pur si simplu, sa o definim noi... incep eu prin a o defini asa:

    Iubirea este valul care ma poarta in larg……..iubirea este raza de soare de pe chipul meu……..iubirea este surasul fara motiv……….iubirea este cantec si poezie……..iubirea sunt eu – iubirea esti tu…….iubirea este acel ceva care ma chinuie frumos….iubire sunt aceste cuvinte scrise in miez de noapte….iubirea este acel ceva, care ma face sa zambesc de placer dar ma face sa plang cand nu esti langa mine……este acel ceva, care ma face sa plang de fericire si ma inalta in culmi nestiute…..este acel ceva ce ma inalta spre necunoscut fara sa stiu unde ma-ndrept……acel ceva care ma indreapta pe carari nebanuite dar care imi fura mereu lacrima de pe obraz...iubirea este acel ceva care nu se poate defini, ci doar simtii…. lipsa de iubire duce la tristete fie ca nu mai iubesti tu sau nu te mai simti iubit/a , durerea sufleteasca este consecinta dureroasa a iubirii fie ca provine de la un el/ea , mama/tata , prieten/prietena ...si cu toate ca gasim atatea semnificatii si atatea explicatii fiecare dintre noi ne intrebam ce e iubirea , de ce iubim , si ce se intampla cu noi atunci cand iubim???

Simpli trecatori..............

      Port in inima mea o multime de oameni. Unii au plecat pentru ca asa au vrut, pe altii  i.am  alungat eu .Pe unii ii regret si ma intreb cum ar fi fost daca eu eram altfel pe atunci, pe altii ma bucur ca i.am lasat in urma. De la unii am invatat , pe altii i.am invatat eu.

   Pierdem oameni ca sa invatam lectii. Ii pierdem ca sa facem loc altor oameni. Desi inima este un loc mare , uneori , este bine sa facem curatenie si sa mаrim spatiul.

  Intre doua batai de inima imi trec prin fata ochilor oamenii care аu contat, care conteaza, care vor conta........fie ca mai fac sau nu parte din viata mea....

Multumesc..........

   
 

   Nu am inteles oamenii care au plecat din viata mea, asa cum si eu nu am fost inteleasa de cei pe care i-am lasat in urma. Totusi astazi as vrea sa ii multumesc unui om special care a trecut prin viata mea. Ii multumesc ca a stiut sa renunte la mine dar sa ramana acolo atunci cand am cea mai mare nevoie. El m-a invatat cine sunt azi, m-a sfatuit, mi-a fost intai de toate prieten, coleg, psiholog, frate si multe altele. Nu am stiut sa ii inteleg tacerea pentru un timp si faptul ca a zis sa merg inainte si sa nu ma uit inapoi. 

Atunci cand am avut un moment de cumpana in viata mea a fost prima persoana care am stiut ca ma poate ajuta. L-am cautat in disperare pana am reusit sa il gasesc. Mi-a raspuns cu o atitudine la fel de sincera si prietenoasa cum ma obisnuise si m-a ajutat sa depasesc momentul. Nu a stiut ce sa imi faca dar a fost acolo si simpla lui rasuflare cand ma asculta pe mine ma facea sa ma simt mai bine.

  Ii multumesc celui care a avut incredere in mine, care mi-a dat sfaturi despre cum sa trec peste orice obstacol si sa ies invingatoare din orice batalie, care mi-a zis ca este mandru de femeia care o vede azi in fata, care mi-a oferit sinceritate, clipe de neuitat, sprijin, vise indeplinite si care m-a invatat sa lupt, sa nu renunt, sa am grija de mine si de cei care ma iubesc.

  Azi...cu multa dragoste si dor, celui care m-a incurajat mereu si care acolo in sufletul meu are un loc special.

Mi-e dor ..............

    

   Mi-e dor de lucrurile marunte.....in plus, mi-e dor de o imbratisare, mi-e dor sa adorm fara vise si sa ma trezesc zambind tampa cu gandul ca lumea este atat de frumoasa...viata este mult mai frumoasa cand vrei sa te indragostesti...sa vrei sa ai goluri in stomac, sa vrei zambete furate si tineri de mana... ce ciudat nu ?? lucruri simple ..chiar banale dar care te fac fericit.... am realizat ca in sfarsit sunt pregatita pentru ceea ce nu credeam ca voi mai fi vreodata... brusc am inceput sa ma gandesc cum era odata....chiar si 20 de telefoane pe zi doar sa ne auzim vocea... am inceput sa vreau sa ajung in camera si sa nu adorm singura, sa gasesc pe cineva care sa imi spuna "bine ai venit!", sa ma ia in brate si sa ma simt in prezenta sa in al noualea cer....oare nu cu totii ajungem la un moment dat sa ne dorim o astfel de normalitate?

  O fi varsta de vina sau... ce ?? nu am nici cea mai mica idee... ma tot intreb si nu gasesc un raspuns.. poate pentru simplul fapt ca sunt nostalgica zilele acestea...tot ce se poate.. ce ciudata este si viata asta..sunt fericita si implinita si aici ma aflu exact acum unde mi-am dorit, lucrurile se aseaza pe zi ce trece si totusi imi lipseste ceva... si lipseste destul de mult..nu sunt intreaga..oare suntem facuti ca niciodata sa nu fim multumiti cu ce avem?? sau... oare nu suntem niciodata complet fericiti daca nu iubim?? suntem meniti sa ne dorim intotdeauna sa impartim totul cu cineva... sa ne strigam durerea, implinirea, succesul sau esecul.... suntem construiti sa ne gasim perechea potrivita, acel cineva care sa imparta aceleasi ganduri cu noi, acel cineva care sa ne inteleaga pasiunile si nebuniile.

Egoista.............

   Foarte mult timp mi s-a reprosat ca sunt egoista. Si inca mi se reproseaza. Chiar incepusem sa cred si eu asta si sa ma invinovatesc pentru faptul ca ma gandesc mai intai la mine si-apoi la cei din jurul meu. Dar m-am gandit mai bine.
Da, chiar m-am gandit si am ajuns la concluzia ca nu am absolut niciun motiv sa ma simt vinovata. Ca egoismul meu inseamna ca ma respect suficient de mult incat sa nu ma neglijez in primul rand pe mine si sa nu permit nimanui sa o faca.
Lacrimile mi le-am plans singura. Durerile sufletesti le-am simtit singura. Pierderile si tradarile le-am depasit de una singura. Nimic din toate astea nu s-a impartit la doi, desi omul se amageste uneori ca alaturi de cineva totul se injumatateste. Teoretic. In realitate insa, totul se simte la intensitate maxima de unul singur.
Atunci cand pui pe oricine altcineva pe primul loc in viata ta exista riscul de a-ti calca singur pe propria demnitate si de a te impiedica de tine insuti incercand sa satisfaci nevoile celuilalt.
   Eu invat sa nu ma mai simt vinovata atunci cand mi se spune ca sunt egoista. Si invat asta in fiecare zi.

Ce cred eu despre om si experienta mortii........

   Fiecare fiinta ce moare este imbogatita spiritual cu o experienta pe care cei in viata nu o au si nu au acces la ea. Fiinta sufera un proces de transformare, de trecere la un alt nivel de existenta in care corpul fizic se intoarce in ciclul naturii iar sufletul se intoarce in Dumnezeu.

 Cred ca, mai departe, experienta poate fi influentata de bagajul energetic al existentei sub forma umana dar cred ca experienta mortii este una purificatoare si se trece la un nivel superior de constiinta si intelegere a existentei. 

 Cred ca, dupa moarte, fiinta experimenteaza altfel timpul, spatiul si comunicarea, comuniunea cu celelalte fiinte. Eu, de exemplu, cred ca un om drag ce a murit, are acces la experientele mele de viata, la gandurile si sentimentele mele si comunicarea intre noi este una nemijlocita, de obicei doar de la mine catre fiinta ce a murit iar in sens invers, la nivel rational, decodific semne si intuiesc raspunsuri din partea cealalta, insa totul depinde de filtrul ratiunii si al sensibilitatii mele.

Unde poate ajunge rautatea oamenilor..........

   Traiesc inconjurata de multi oameni..si vad cat de rai sunt unii ..pentru ca la orice pas jignesc,critica,judeca si ranesc... etichetam si respingem oamenii,doar pentru ca sunt diferiti de noi... inainte sa radem de hainele ponosite ale cuiva,ar trebui sa ne gandim ca nu toata lumea are posibilitati... ca unii,desi au un salariu,sunt nevoiti sa il imparta cu familia... ca sunt oameni care nu isi permit sa isi cumpere o haina,ani la rand... inainte de a rade de ridurile cuiva,ar trebui sa ne gandim ca poate acea persoana a imbatranit inainte de vreme,datorita suferintelor indurate. ..inainte sa radem de trupul cuiva,ar trebui sa ne gandim ca intr-o zi am putea ajunge la fel ..inainte sa radem de hrana cuiva,ar trebui sa ne gandim ca poate acea portie este tot ceea ce isi permite ... inainte sa aruncam replici jignitoare si rautacioase, inainte sa umilim un om,ar trebui sa ne gandim ca poate sufletul sau este impovarat cu dureri si neimpliniri,despre care noi nu stim nimic... si ar trebui sa ne gandim ca purtarea noastra inumana ii pot accentua durerea si ca il pot impovara si mai mult cu complexe... ar trebui sa ne gandim ca nu avem dreptul sa dispretuim si sa judecam !!!

O clipa poate schimba viata...........

      Daca  m.ar intreba cineva in acest moment ce ma nemultumeste la viata mea sau ce simt ca imi lipseste as-i raspunde scurt si sec: EU INSAMI. Cum vine asta? Asa bine. Imi lipseste EU-ul  meu linistit si calm, rabdator si intelegator pe care l.am pierdut nu stiu cand  si nici nu stiu unde  si in nu stiu ce conditii. Imi este dor de omul spontan care obisnuiam sa fiu, om care a fost inlocuit de cineva pe care nu il mai recunosc,  cineva mereu stresat si obosit. Timpul liber s.a transformat in timp pentru zacut si pentru singuratate, caci am ajuns sa prefer singuratatea in locul oamenilor in speranta ca imi voi regasi veselia si pofta de viata in liniste absoluta. 

  Oamenii din jurul meu  au in permanenta asteptari , critici si nemultumiri.Iar eu? Cu mine cand ramane? Cine imi vindeca sufletul de fiecare data cand este calcat in picioare? Cine sufera in locul meu? Cine se lupta pentru mine? Tot eu. Cu fiecare noua lupta mai pierd cate un pic din mine.Si am obosit.

  Nu ma mai recunosc..... si ma vreau inapoi.........

A fi puternic..........

   A fi puternic inseamna a iubi pe cineva în liniste. A fi puternic inseamna sa radiezi de fericire atunci cand esti trist. A fi puternic inseamna sa ierti pe cineva cand nu merita iertarea. A fi puternic inseamna sa astepti atunci cand nu se asteapta nici un raspuns. A fi puternic inseamna a ramane calm intr-un moment de disperare. A fi puternic inseamna a zambi atunci cand vrei sa plangi. A fi puternic inseamna a arata bucurie cand nu o simti.A fi puternic inseamna a consola pe cineva cand cel care are nevoie de consolare esti tu. A fi puternic inseamna a face pe cineva fericit chiar daca tu ai inima franta. A fi puternic inseamna a avea incredere in cineva care nu pare a fi vrednic de incredere! De aceea chiar dacă viata e destul de dificila, a iubi inseamna a fi puternic!

Fugim de adevar........

   Sunt unele adevaruri despre oameni, despre societate, despre viata, pe care nu le poti spune. Pentru ca suna ciudat, chiar urat sau vulgar, sau nebunesc, sau incredibil, pentru ca rasturna sau ataca anumite concepte, pentru ca spun lucrurilor pe nume, sau pentru ca pur si simplu nu pot fi intelese. Sau acceptate. Dar sunt cu adevarat mari adevaruri, care stau la baza realitatii acestei lumi. Ciudat este ca marile adevaruri sunt extrem de simple. Pe care de fapt le poate vedea oricine, dar pe care le vad extrem de putini, chiar daca toate sunt chiar sub nasul nostru. Realizezi asta in timp, daca esti unul din aceia care ajunge sa inteleaga corect viata, mersul ei si rostul fiecarui lucru. Majoritatea oamenilor insa, nu intelege niciodata. Sunt lucruri pe care le inteleg doar cei ce se desprind in invingatori in viata. Extrem de putini. Le inteleg efectiv sau instinctual. Sunt adevaruri care nu se invata la scoala, pentru simplul motiv ca in general profesorii nu le cunosc, neavand experienta sau experientele necesare. Si pentru ca oricum, e cosiderat periculos sa le auda toata lumea. Pentru ca unora li se pot deschide ochii. Adevaruri care pot ataca societatea in care traim. Si totusi, nu e periculos, pentru ca, chiar spuse negru pe alb nu vor fi intelese decat de unii. De aceia foarte putini... Am spus suficient.

Femeile, sexul si barbatii.............

    Sexul nu te ajuta sa cuceresti un barbat , ci sa cuceresti o ora cu un barbat . In ora asta intra si betia de dinainte , si tigara de dupa. Daca la dezmatul asta mai adaugi si o farfurie de macaroane cu ficatei :)), iti prelungesti iluzia cu inca o ora. Iar daca ii faci masaj de ramas bun, l.ai inchiriat pentru trei ceasuri.....Numai ca viata ta cere mai mult ,parca....
   Nu stiu. Exista femei care tin un barbat rabdandu-i orice....exista femei care tin un barbat gatindu-i orice.....exista femei care tin un barbat pupandu-i orice......Serios :)))......tii un barbat atunci cand nu faci nimic ca sa il tii.....atunci cand  o femei este foarte greu abordabila castiga....Atunci cand esti un produs pe cale de disparitie, prezinti interes , toata lumea se aseaza la coada . Daca esti marfa de raft , te pipaie toti , dar nu te vrea nici unul.