Stii ceva ?

   Stii ceva? Scapa de starea asta deplorabila de suparare. Nu merita. Sau merita? 

 Te-as intreba: cati dintre oamenii pentru care te consumi acum si ai sufletul tulburat si ingreunat sunt langa tine sa iti vada tristetea si zbuciumul? Cati dintre ei ti-au fost alaturi cand ti-a fost greu? Cati ti-au alinat durerile si cati ti-au inteles slabiciunile si ratacirile omenesti? Cati au alergat grabiti spre tine sa iti aduca ceva atunci cand aveai lipsuri? Cati dintre ei ti-au sters lacrimile? Cati au contribuit la evolutia ta? Cati au merite pentru ceea ce esti si pentru ceea ce ai acum? Cati ti-au adus fericirea la usa? Cati ar renunta acum la confortul lor si la pacea sufleteasca pentru tine? 

 Daca maine toata lumea s-ar intoarce impotriva ta, cati s-ar lupta cu ea pentru tine? Daca maine s-ar spune minciuni despre tine, catii ti-ar lua apararea? Cati dintre ei te cunosc cu adevarat? Cati dintre ei te iubesc si cati doar te folosesc? 

 Intelegi despre ce vorbesc? TU esti tot ce ai mai de pret, tu esti cel mai bun prieten al tau. Tu depinzi numai de tine. Doar tu te vei putea privi obiectiv, doar tu iti vei putea intelege slabiciunile, neputintele, durerile si ratacirile... Doar tu te vei putea ridica, fara a avea nevoie de o mana intinsa......Nu mai suferi, nu te mai consuma, nu te mai irosi. Nu merita. Nimeni.

Impreuna.........

   Stii ce mi-ar placea sa fim? Doua barci! Sa calatorim impreuna pe ape linistite sau tulburi, sa lasam valurile sa ne arunce unul spre celalalt si sa ne prindem in brate razand. Nu iti pot promite decat ca voi face orice si n-am sa te las sa te scufunzi, iar daca va fi sa se intample, ne vom scufunda impreuna. Iar iubirea noastra va inflori pe fundul nisipos al marii, vegheati de scoici si alge si pesti.

  Mi-ar placea sa ne impotmolim amandoi in acelasi mal, sa lasam malul moale sa ne lipeasca unul de celalalt si sa adormim leganati de valurile marunte. Impreuna! Mereu impreuna! Arsi de soare si de vant, scaldati in mii de apusuri si rasarituri, izbiti de mal, unul de altul, sau prinsi in bratele ghetii.

Copilarie...........

   Ce poate fi mai dragut si mai frumos decat sa te trezesti dimineata printre jucarii? Incercam sa disting lucrurile unele de altele, dar totul era o pasta de culori vii pe care eu le identificam a fi jucarii. Ele sunt cele care te tin în viata si te motiveaza sa mergi mai departe aratandu-ti ca viata poate fi si frumoasa. Sunt o fire visatoare marea majoritate a timpului,sunt un copil. Copilaria este inocenta. In sufletul unui copil este atat de multa speranta si dragoste incat ranindu-l i-ai omori surasul. Copilaria este cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc inradacinate in inimile oamenilor. Atunci cand suntem copii zambim mult mai usor, ne bucuram de fiecare lucru simplu, iubim fara sa ne fie teama ca vom fi raniti si nu ne consumam pentru lucrurile care intr-adevar nu conteaza

  Dostoievski spunea:) “Copilului poti sa-i spui tot, tot; intotdeauna m-a uimit cat de putin cei mari, tatii si chiar mamele, isi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie sa le ascunzi nimic sub pretextul ca sunt inca mici si este prea devreme pentru ei sa stie ceva. Ce idee trista si nefericita! Si ce bine isi dau seama copiii ca parintii lor ii cred prea mici si prea nestiutori, cand ei, in realitate, inteleg totul. Adultul nu stie ca, pana si in chestiunea cea mai dificila, copilul ii poate da un sfat util!”