Toata viata cautam fericirea si ne asteptam sa o gasim intr-o cutie mare, frumos ambalata, cu panglici colorate care sa ne ia ochii. Alergam toata viata dupa ea,sperand sa apara de undeva, sa ne izbeasca poate,sa fim siguri ca am gasit-o,cand, de fapt, fericirea vine in cutiute mici, simple, in culori pastel ,asezate neuniform pe drumul vietii noastre. Dar oamenii nu le observa, sunt prea orgoliosi sa plece capul. Si se mai plang apoi ca nu gasesc fericirea adevarata. Ce gasesc ei sunt clipe efemere,........iluzii, aburii de alcool, drogurile sau o noapte de placere nu reprezinta fericirea. Nu...,asa ceva nu gasesti in cutiute .... in ele gasesti lucruri simple, precum o imbratisare, un zambet cald, momente simple si persoane speciale.
Cand oamenii intalnesc pe cineva special tind sa se opreasca din mers,apoi plang si regreta ca s-a terminat, cand celalalt isi continua calea. Stau pur si simplu in mijlocul drumului, privind inapoi la cutiuta acum goala. Ei nu inteleg ca regretele nu isi au locul . Candva, acea persoana a fost exact ce au avut nevoie, dar drumul vietii merge inainte, vor gasi alta cutiuta, alte momente, alte persoane, exact ce au nevoie in momentul respectiv, apoi vor merge mai departe, si lucrul acesta se va repeta pana cand vor ajunge la o rascruce de drumuri si vor trebui sa imparta cutiuta cu cineva. Acel cineva va fi sufletul pereche. Atunci vor inceta sa priveasca in urma,regretand cutiutele goale, vor privi inainte,adunand cutiute impreuna,savurand fiecare moment si fiecare lucru pretios pe care timpul si viata il oferă. Vor deschide fiecare cutiuta cu emotii si vor simti totul de doua ori mai intens, profund. Si abia atunci vor intelege de ce esentele tari se tin in sticlute mici.
