Oare de ce..........

  Dragostea adevarata nu cunoste limite, ea invinge orice obstacole care apar in calea ei... daca iubirea este adevarata nu poti spune niciodata: "nu pot", asa ceva nu exista in iubire, dar in schimb daca "iubirea este una trecatoare", poti spune nu mai vreau.. este prea mult.. sau nu te mai iubesc ca am obosit si vreau altceva ...astea se numesc motive de lasitate si arati ca niciodata nu ai stiut sa iubesti si nu ai iubit si ai stat intr-o relatie doar sa fie.. orice cuvant de iubire, care nu este insotit si de fapte, nu are nici o valoare".... a iubii cu adevarat, inseamna a darui tot ce este mai bun din noi, unei alte persoane...

"Orice "dar" care nu este daruit din inima, nu are nici o valoare".... la început cand intram intr-o relatie promitem multe si spunem multe iar dupa o perioada cand trebuie sa treci printr-o criza sau printr-un hop se uita tot ce ai zis si promis la inceput... promitem multe, facem putine, luam totul, oferim nimic, urlam, tragem, tipam, mintim, pervertim lumea cu ce apucam, dam din coate si apoi ne oprim istoviti, fara nici o directie si fara nici un tel...barfim, ranjim cu rautate, jignim, atacam pe la spate, uneltim, ne purtam necivilizat, apoi ne batem cu pumnul in piept si urlam ca suntem ”oameni”, ca suntem neiubiti si nu suntem apreciati la adevarata valoare in relatia noastra si ce facem??In loc sa rezolvam hopul, noi fugim si zicem stop... vedem masini luxoase, case mari, haine scumpe si ne dorim si noi...credem ca asta ne aduce fericirea care lipseste...pentru ca da, lipseste ceva...ne bem mintile, ne incetosam gandirea si cautăm ”efecte tari”...facem promisiuni desarte, marturisim iubiri neexistente si furam inimi si trupuri pentru simpla placere...sau pentru ca este la moda sa folosim persoana de langa ca un pansament...Sa ne imaginam o relatie intre doua persoane care dureaza un an doi trei ani...dupa acesti ani, acestia se despart....cateva zile nu-si vorbesc, ca mai apoi el/ea sa reapara in viata ei/lui...doar ca de aceasta data recunoaste ca inca tine la ea/el, dar ca este derutat/a....ca numai poate ca numai rezista ca nu duce nicaieri aceasta relatie...Dar sa punem putin problema altfel... daca tu zici ca iubesti si ca esti si la bine si la rau langa cel de langa tine ce te faci daca iubitul/iubita are un accident si ramane o perioada la pat?? Ce fac multi/multe...parasesc caminul spunand ca numai pot ca sau saturat sau ca au o viata inainte si trebuie sa o traiasca...Daca iubita/ul face un accident si cade la puscarie un an doi ce face cel de langa noi?? Dupa ce te cauta doua-trei-cinci luni?? Te paraseste pentru ca numai poate sau apar fel si fel de motive... Din 100 de persoane doar 25-30 maxim ar astepta persoana si ar fi alaturi de ea si ar arata iubirea fata de cel in necaz....uneori incepem relatii, le punem punct si te trezesti ca investesti in persoana de langa tine, ca-ti faci toate visele si planurile in jurul ei si apoi ramai doar cu un munte de indoieli si o mare de dezamagiri... Oare de ce?? PENTRU CA NU STIM SA IUBIM !!!!

Mda........

 Ce am invatat eu in ultima perioada ..................?

Am invatat ca trebuie sa fi un mare prost ca lumea sa te aprecize....In ziua de azi, pentru lume este mult mai important ca o persoana sa arate bine .... sa fie "buna".......degeaba esti inteligent daca nu ai un aspect fizic de invidiat. In ziua de azi, golaneala si caterincile sunt la putere, prostia si tupeul sunt la apogeu...........daca esti sensibil , toti te calca  in picioare. Un om cu mine , care vine mereu cu ceva nou, este mereu evidat, toti ii intorc spatele..........de asta tampitii sunt peste tot, de asta ei sunt in centrul atentiei , pentru ca lumea nu deschide ochii, pentru ca lumea alegere ceea ce vede la exterior. 

 Toate lucrurile rele se intampla numai si numai din cauza noastra, pentru ca toleram sau acceptam astfel de indivizi.

  

Copilaria............

   Mi.am adus aminte de copilarie.Imi aduc aminte cu nostalgie de serile de vara cand ne strangeam in fata portii si ne jucam, cand ne jucam pititea, cand nu aveam griji, de papusile mele, de prietenii mei de atunci, de inocenta mea! De iernile cand ne strangeam toti sa ne dam cu sania, cand nu imi pasa daca ma murdaresc sau nu, cand stateam de dimineata pana seara tarziu cu ei, prietenii care atunci erau sinceri,puri!Sunt melancolica,as-i vrea sa dau timpul inapoi sa mai fiu o data copil, sa ma distrez ca atunci ,sa nu imi pese de cum sunt imbracata , daca sunt machiata,sa umblu pe strada libera, imi doresc sa nu imi fi dat seama niciodata de rautatea lumii ! ............Imi e dor