Suflet trist............

  Imi ascunsesem ranile dupa un machiaj abundent si dupa niste ochelari de soare. Dar ranile sufletesti nu le puteam masca. Mi se citeau in ochi, in glas si in gesturi. Nu mai aveam nimic. Niciun vis. Niciun plan si niciun orizont. Aveam doar un trecut si amintiri de care imi doream sa ma debarasez. Priveam dalele de piatra si florile ofilite de pe mormant , innumarand zilele de cand plecasei de langa mine . Le asemanam cu sufletul meu, pentru ca era la fel de impietrit si ofilit ................din cauza ta ....  de cel care ai trecut prin el.

Doamnelor...........

  Consider ca fiecare femeie ar trebui sa fie constienta de propria ei frumusete . Sa-si stie adevaratele valori si atuuri, sa nu se lase calcata in picioare pentru nimic in lume . Eu sunt una din acele femei care nu dispune de modestie . Stiu ce pot, cat pot si mai exact cum pot, din toate . Tin capul sus la fiecare pas, privirea fixa pe punctele mobile, afisandu-mi mereu zambetul de vanatoare in fundal . De ce? Pentru ca eu pot cucerii un intreg regat, chiar daca principala mea tinta era doar printul .

Diferita...intr-o lume atat de "normala"

Mereu am fost privita de oameni straniu.... Iar de cele mai dese ori etichetata ca fiind un om prea timid, prea rezervat prea dorinic de carte (sau chiar tocilara) :)))).... In trecerea mea prin viata lor , putin au fost cei care au reusit sa ma descopere... sa-mi atinga esenta.... sa-mi vada adevarata valoare... si pot spune ca anume acesti oameni mi-au decorat si-mi decoreaza in continuare viata... Restul au inteles-o mult prea tarziu... au inteles-o exact atunci cand mi-am facut valiza si am plecat din viata lor... lasandu-i in urma fara pic de regret..