Imi ascunsesem ranile dupa un machiaj abundent si dupa niste ochelari de soare. Dar ranile sufletesti nu le puteam masca. Mi se citeau in ochi, in glas si in gesturi. Nu mai aveam nimic. Niciun vis. Niciun plan si niciun orizont. Aveam doar un trecut si amintiri de care imi doream sa ma debarasez. Priveam dalele de piatra si florile ofilite de pe mormant , innumarand zilele de cand plecasei de langa mine . Le asemanam cu sufletul meu, pentru ca era la fel de impietrit si ofilit ................din cauza ta .... de cel care ai trecut prin el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu