marți, 10 februarie 2015

Lacrimi doar de el stiute...................


  As minti daca as spune ca sunt fericita mereu...... Nu sunt..... am zilele mele cand desi par bine, nu sunt. ............As minti daca as spune ca nu am judecat niciodata.......... Am facut-o..... si nu de putine ori am regretat...........As minti daca as spune ca am mare incredere in mine...... Nu am.....Desi imi doresc mult asta! ......As minti daca as spune ca nu am plans niciodata fara sa fiu vazuta....... Pentru ca am plans... Dar cine nu a facut-o? Cred ca fiecare om are lacrimi doar de el stiute.......As minti daca as spune ca nu-mi pasa atunci cand simt ca mi se face o nedreptate...... Imi pasa..... si doare......As minti daca as spune ca stiu de fiecare data ce decizii sa iau......Nu stiu...... imi este greu sa ma decid...... si as minti si daca as spune ca am luat cele mai bune decizii. Nu-i asa......... dar mi le-am asumat pe toate, bune sau rele...........As minti daca as spune ca nu ma doare atunci cand oamenii se distanteaza de mine sau atunci cand eu ma distantez de ei.......... Urasc despartirile.............As minti daca as spune ca din cand in cand nu ma gandesc la cei care au iesit din viata mea......Sufletul meu inca isi aduce aminte de ei......As minti daca as spune ca nu am nevoie de oameni... Pentru ca am....As minti daca as spune ca de fiecare cand nu ma simt bine imi revin singura......Uneori mai contribuie si cate un suflet drag.....si ce placut este!......As minti daca as spune ca nu ma simt singura si ca nu am momente cand simt o nevoie nebuna de o imbratisare............As minti daca as spune ca nu ma afecteaza vorbele celor din jur......si nu ar trebui sa fie asa....dar este........As minti daca as spune ca sunt perfecta...... cine este? ....Am defecte in egala masura in care am si calitati........perfecta nu sunt, normala da.......As minti daca as spune ca nu ma emotioneaza gesturile frumoase pe care ceilalti le fac pentru mine.... un sms, o convorbire la telefon, un gand bun, un ce faci... Oh, cat conteaza!

luni, 9 februarie 2015

O lume.......



  Nu pot deveni o parte a lumii, in care sotii  isi imbraca sotiile ca pe niste femei usuratice, punand in vizor lucrurile care ar trebui sa fie pretuite...O lume in care nu exista conceptul de onoare si demnitate si te poti increde in oameni  doar numai atunci cand spun "Promit"......O lume in care femeile nu isi doresc copii, iar barbatii nu isi doresc o familie...In care fraierii se considera de succes  stand la volanul unui automobil  care apartine tatalui sau  si oricine are un pic de influenta  incearca sa iti demonstreze ca esti un nimeni......In care oamenii pretind cu ipocrizie credinta in Dumnezeu , stand cu sticla de alcool in mana , fara a fi cat de putin  devotati religiei lor....In lumea in care conceptul geloziei este rusinos, iar modestia este un dezavantaj...in care oamenii au uitat despre iubire cautand doar cea mai buna optiune.....O lume in care oamenii arunca cu toti banii pentru a.si repara masina la prima zgarietura, fara a economisi nici bani, nici timp ...iar singuri arata atat de patetic , incat doar masina lor scumpa mai poate sa ascunda aceasta realitate....In care tinerii cheltuie pe bautura banii parintilor , in cluburi de noapte , strambandu-se sub efectul  unor sunete primitive , iar fetele se indragostesc de acesti fraieri...In care femeile si  barbatii demult nu se mai deosebesc , si toate astea la un loc se numeste  "libertatea de a alege", dar cei care aleg o cale diferita automat sunt niste inapoiati si despoti......Aleg calea mea ....si pacat ca nu am gasit  aceeasi intelegere in oamenii a care cel mai mult am sperat........

duminică, 8 februarie 2015

Dor................


  Daca oamenii de care imi este dor mi-ar patrunde in suflet si ar vedea cat de tare imi lipsesc, cred ca ar ramane uimiti. Ar ramane uimiti pentru ca desi ei stiu ca le duc dorul, nu cred ca stiu si la ce intensitate simt totul. Sunt seri cand fara sa vreau vin peste mine acele amintiri care imi sunt atat de dragi si dintr-o data am senzatia ca ma sufoc. De dor. Este greu sa traiesti cu acest sentiment. Cel putin pentru mine. Pentru ca el nu dispare. Ramane si se intensifica... din ce in ce mai tare. Iar cand se potoleste putin, are grija viata sa-l faca din nou cum era. Si daca sunt doruri pe care le mai poti usura, sunt altele care nu au alinare... Ei, acelea sunt cele mai greu de purtat............Si ce este mai rau?............. ca fiecare om are cel putin un astfel de dor.