Dragul meu, sa stii ca nu ma astept sa fii perfect. Eu vreau sa fii prezent, sa nu imi lasi in suflet asteptari si amagiri. Oricum va trebui sa trecem impreuna peste multe greutati, peste oameni care vor dori sa ne desparta, peste cei care vor fi invidiosi pe fericirea noastra. Dar atunci cand iubirea este intr-adevar iubire, putem muta muntii din loc si putem traversa oceane fara sa ne pese si fara sa obosim… In iubire obosim numai alaturi de oamenii nepotriviti, de aceia care nu ne pot oferi bratele si imbratisarile lor pentru a ne odihni sufletele si pentru a ne reda incredere, dorinta, sete de a merge mai departe indiferent de cat de a dracu si incapatanata e viata. Nu vreau sa ne mintim ca totul e bine si frumos intre noi in timp ce intre sufletele noastre se sapa prapastii adanci pe care nu vom reusi niciodata sa le umplem, chiar daca, poate, ne vom stradui si ne vom dori sa o facem.
Eu vreau sa ma iubesti sincer, dar nu ca si cum as fi prima femeie din viata ta. Iubeste-ma ca si cum as fi ultima. Pentru ca doar asa vom reusi sa luptam unul pentru celalalt, doar simtind teama aceea dulce de a pierde omul, acel om care, odata pierdut, nu mai poate fi intors inapoi in niciun fel. N-as vrea sa te gandesti la mine intrebandu-te daca ti-ar putea fi mai bine alaturi de altcineva, vreau sa te gandesti la mine stiind ca alaturi de altcineva nu ti-a fost la fel de bine cat iti este alaturi de mine.
Sa nu incerci sa fii perfect, incearca doar sa fii pentru ca eu am nevoie de un om caruia sa ii pot iubi si imperfectiunile, un om care sa faca totul real. Nu am nevoie de povestile pe care le-au visat altii inaintea noastra, ci de o poveste pe care sa ne-o construim singuri.
