duminică, 5 decembrie 2010

Legenda lui Mos Nicolae

Legenda lui Moş Nicolae reprezintă una dintre cele mai populare şi mai frumoase sărbători de iarnă, însă el a existat în realitate, fiind cunoscut în lumea creştină ca Sfântul Nicolae.
Sfântul Nicolae s-a născut cândva la începutul mileniului în sudul Turciei de astăzi, într-o familie de creştini bogaţi, însă părinţii săi au murit într-o epidemie când el era încă un copil. Nicolae şi-a dedicat de atunci întreaga avuţie ajutorării oamenilor săraci, bolnavi şi suferinzi, devenind cunoscut în toată lumea că un adevărat pansament pentru sufletele celor în nevoie şi ca un protector al copiilor. În perioada Imperiului Roman, creştinii erau persecutaţi, aşa că Sfântul Nicolae a fost întemniţat din cauza credinţei lui, murind pe 6 decembrie 343. Ziua morţii lui a devenit ziua Sfântului Nicolae, moment în care sunt sărbătorite atât faptele lui de sfânt, cât şi poveştile ce au dus la naşterea legendei lui Moş Nicolae.
Una dintre aceste poveşti este despre un om sărac care avea trei fiice. În acele timpuri, pentru că o fată să fie luată în căsătorie, avea nevoie de o zestre considerabilă dăruită de tatăl său, iar cu cât zestrea era mai mare, cu atât creşteau şansele ca fată să-şi găsească un soţ mai bun. Fiicele acestui nevoiaş, neavând nicio zestre, erau astfel sortite să fie vândute că sclave. În mod misterios, omul a găsit în casa trei pungi cu galbeni, ce conţineau câte o zestre considerabilă pentru fiecare fată astfel încât să-şi poată găsi un soţ cumsecade. Se spune că săculeţii cu galbeni au apărut de nicăieri în şosetele şi cizmuliţele lăsate în faţa focului la uscat. De atunci, s-a păstrat obiceiul de a atârna ciorapei sau de a lăsa o pereche de ghetuţe în faţa uşii, în aşteptarea cadoului de la Moş Nicolae. Într-o altă variantă a poveştii, galbenii din săculeţ sunt înlocuiţi cu trei bile de aur, de aici moştenindu-se tradiţia de a oferi portocale cu ocazia Sf. Nicolae.
O altă poveste tradiţională de Moş Nicolae relatează întâmplările a trei studenţi ce călătoresc către Atena, unde se afla universitatea. Într-o noapte, poposesc la hanul unui om foarte rău, care îi jefuieşte şi apoi îi omoară, ascunzând apoi rămăşiţele lor trupeşti. Se spune că Sf. Nicolae călătorea pe acelaşi drum şi într-o noapte a hotărât să tragă la acelaşi han. În acea noapte, Sf. Nicolae a avut un vis în care îi apăreau faptele oribile ale hangiului şi, la trezire, l-a forţat pe acesta să-şi recunoască crimele. După ce s-a rugat vreme îndelungată, Sf. Nicolae a reuşit să-i readucă la viaţă pe cei trei studenţi.
În Franţa, această legendă este spusă în altă variantă, în loc de student vorbindu-se de trei copii ce se jucau şi au fost răpiţi de un măcelar fără suflet, fiind readuşi în sânul familiilor lor tot de Sf. Nicolae. Aşadar, Sf. Nicolae este considerat a fi patronul şi protectorul copiilor, fiind celebrat în timpul acestei sărbători de iarnă.
Există multe alte poveşti în care Sf. Nicolae este înfăţişat şi că protector al marinarilor, întrucât a salvat prin puterea rugăciunii corabia pe care se afla în timpul unui pelerinaj către Ierusalim. De asemenea, se spune că el a salvat multe popoare de la foamete, salvând vieţile celor acuzaţi pe nedrept şi multe altele. El a făcut multe fapte bune în secret, fără a aştepta niciun fel de recompensă din partea celor pe care i-a ajutat. În România, Sf. Nicolae este considerat a fi un făcător de miracole, iar în alte ţări este privit ca fiind protectorul a diferite categorii de oameni, de la copii şi studenţi până la marinari, călători şi persoane condamnate pe nedrept.

joi, 29 aprilie 2010

Pestera Dambovicioara

Situata in partea sudica a Masivului Piatra-Craiului, zona Rucar - Dambovicioara se caracterizeaza printr-un relief carstic variat, spectaculos. Raurile care coboara in Muntii Fagaras, Piatra Craiului si Leaota au sapat in calcarele de aici vai inguste si adinci, dand nastere, pe un teritoriu relativ restrans, celui mai mare complex de chei aflate la noi in tara (vezi harta). O asemenea roca, extinsa in zona, a permis dezvoltarea tuturor formelor de eroziune, subterane si de suprafata. Foarte frecvente sunt pesterile cu dimensiuni mici ori mijlocii. Dintre acestea, mai cunoscuta se dovedeste a fi Pestera "Dambovicioara". Situata in partea nordica a satului cu acelasi nume - la cca 1 km - este lesne accesibila turistilor, amplasata chiar in apropierea soselei care strabate aceste chei.Lunga de peste 250 m, aceasta pestera are aspectul unei galerii putin ramificate, traseul sau fiind putin ascendent (vezi schita); ea poate fi strabatuta usor, avand plafonul mai inalt decat statura omului (cca. 2 m).Interiorul ofera conditii optime de vizitare - simti aici un usor curent de aer care demonstreaza existenta a inca unei comunicari cu exteriorul. Temperatura oscileaza in jurul valorilor de 10-12°C, iar umiditatea este potrivita. Fauna caracteristica unor asemenea forme carstice se arata relativ saraca: pana acum nu au fost semnalate specii cavernicole, in schimb, s-au gasit resturile fosile ale ursului din pestera (Ursus spelaeus).Golul subteran s-a format prin eroziunea calcarelor de catre apele paraului "Pestera" care acum isi poarta undele prin apropiere, pe langa intrare.Localnicii o cunosteau inainte de 1579, an in care Dambovicioara este atestata documentar, de pe vremea lui Mihnea Turcitul. Mai tarziu, in 1767, J. Fridvalsky o citeaza in lucrarea stiintifica Mineralogia magni Principatus Transilvaniae, ea constituind prima forma carstica de acest fel din Muntenia, pomenita intr-un studiu de specialitate.Cercetarile recente au dus la descoperirea unei noi galerii, neintroduse inca in circuitul de vizitare.Desi nu intruneste superlative speologice (multe dintre formatiunile de stalactite si stalagmite, care faceau candva, podoaba acestui autentic "muzeu al naturii", fiind distruse de vizitatori rau intentionati), Pestera Dambovicioara prezinta un deosebit interes turistic, prin amplasamenetul sau extrem de favorabil intr-o zona dominata de Masivul Piatra Craiului, unde natura isi etaleaza cu generozitate splendorile sale inimaginabile, prin formele carstice daltuite cu maiestrie in calcarul stancilor, prin prezenta insolita a caprelor negre sau a vulturilor, prin aerul ozonat, prin apa limpede si dulce a Dambovitei si a afluentilor ei.

Elvis Presley (1935-1977)





"Fara muzica,zilele ar parea fara sfarsit.Fara muzica nu mi-asi face niciodata prieteni.Fara muzica,sensul vietii mele s-ar sfarsi....fara muzica"


Cum a trait Presley?
   In anii 1950 in America,la cativa ani dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial,am putea vorbi despre o prapastie intre mentalitatea adultilor care au prins perioada de dinainte de razboi si mentalitatea adolescentilo.
   Acest nou stil muzical,foarte ritmat,reprezenta o combinatie intre muzica afro-americana si cea a albilor trezind firoi in inimile si trupurile celor care o ascultao si in acelasi timp depasind barierele rasiale.Chiar daca nu era afro-american,un tanar cantaret obisnuia sa se imbrace in genul acestora si a devenit in curand liderul acestei miscari

Elvis Presley

Elvis nu tinea cont de prejudecatile societaii americane se imbraca dupa bunul plac si canta doar ceea ce ii placea,reusind astefl sa implineasca visul american,desi,de-a lungul timpului ,s-a confruntat si cu multe priviri critice
Acum ,dupa mai bine de un sfert de secol de la moartea acestuia,limea inca mai danseazape muzica lui.A fost supranumit "Regele rock and roll-ului"