Situata in partea sudica a Masivului Piatra-Craiului, zona Rucar - Dambovicioara se caracterizeaza printr-un relief carstic variat, spectaculos. Raurile care coboara in Muntii Fagaras, Piatra Craiului si Leaota au sapat in calcarele de aici vai inguste si adinci, dand nastere, pe un teritoriu relativ restrans, celui mai mare complex de chei aflate la noi in tara (vezi harta). O asemenea roca, extinsa in zona, a permis dezvoltarea tuturor formelor de eroziune, subterane si de suprafata. Foarte frecvente sunt pesterile cu dimensiuni mici ori mijlocii. Dintre acestea, mai cunoscuta se dovedeste a fi Pestera "Dambovicioara". Situata in partea nordica a satului cu acelasi nume - la cca 1 km - este lesne accesibila turistilor, amplasata chiar in apropierea soselei care strabate aceste chei.Lunga de peste 250 m, aceasta pestera are aspectul unei galerii putin ramificate, traseul sau fiind putin ascendent (vezi schita); ea poate fi strabatuta usor, avand plafonul mai inalt decat statura omului (cca. 2 m).Interiorul ofera conditii optime de vizitare - simti aici un usor curent de aer care demonstreaza existenta a inca unei comunicari cu exteriorul. Temperatura oscileaza in jurul valorilor de 10-12°C, iar umiditatea este potrivita. Fauna caracteristica unor asemenea forme carstice se arata relativ saraca: pana acum nu au fost semnalate specii cavernicole, in schimb, s-au gasit resturile fosile ale ursului din pestera (Ursus spelaeus).Golul subteran s-a format prin eroziunea calcarelor de catre apele paraului "Pestera" care acum isi poarta undele prin apropiere, pe langa intrare.Localnicii o cunosteau inainte de 1579, an in care Dambovicioara este atestata documentar, de pe vremea lui Mihnea Turcitul. Mai tarziu, in 1767, J. Fridvalsky o citeaza in lucrarea stiintifica Mineralogia magni Principatus Transilvaniae, ea constituind prima forma carstica de acest fel din Muntenia, pomenita intr-un studiu de specialitate.Cercetarile recente au dus la descoperirea unei noi galerii, neintroduse inca in circuitul de vizitare.Desi nu intruneste superlative speologice (multe dintre formatiunile de stalactite si stalagmite, care faceau candva, podoaba acestui autentic "muzeu al naturii", fiind distruse de vizitatori rau intentionati), Pestera Dambovicioara prezinta un deosebit interes turistic, prin amplasamenetul sau extrem de favorabil intr-o zona dominata de Masivul Piatra Craiului, unde natura isi etaleaza cu generozitate splendorile sale inimaginabile, prin formele carstice daltuite cu maiestrie in calcarul stancilor, prin prezenta insolita a caprelor negre sau a vulturilor, prin aerul ozonat, prin apa limpede si dulce a Dambovitei si a afluentilor ei.joi, 29 aprilie 2010
Pestera Dambovicioara
Situata in partea sudica a Masivului Piatra-Craiului, zona Rucar - Dambovicioara se caracterizeaza printr-un relief carstic variat, spectaculos. Raurile care coboara in Muntii Fagaras, Piatra Craiului si Leaota au sapat in calcarele de aici vai inguste si adinci, dand nastere, pe un teritoriu relativ restrans, celui mai mare complex de chei aflate la noi in tara (vezi harta). O asemenea roca, extinsa in zona, a permis dezvoltarea tuturor formelor de eroziune, subterane si de suprafata. Foarte frecvente sunt pesterile cu dimensiuni mici ori mijlocii. Dintre acestea, mai cunoscuta se dovedeste a fi Pestera "Dambovicioara". Situata in partea nordica a satului cu acelasi nume - la cca 1 km - este lesne accesibila turistilor, amplasata chiar in apropierea soselei care strabate aceste chei.Lunga de peste 250 m, aceasta pestera are aspectul unei galerii putin ramificate, traseul sau fiind putin ascendent (vezi schita); ea poate fi strabatuta usor, avand plafonul mai inalt decat statura omului (cca. 2 m).Interiorul ofera conditii optime de vizitare - simti aici un usor curent de aer care demonstreaza existenta a inca unei comunicari cu exteriorul. Temperatura oscileaza in jurul valorilor de 10-12°C, iar umiditatea este potrivita. Fauna caracteristica unor asemenea forme carstice se arata relativ saraca: pana acum nu au fost semnalate specii cavernicole, in schimb, s-au gasit resturile fosile ale ursului din pestera (Ursus spelaeus).Golul subteran s-a format prin eroziunea calcarelor de catre apele paraului "Pestera" care acum isi poarta undele prin apropiere, pe langa intrare.Localnicii o cunosteau inainte de 1579, an in care Dambovicioara este atestata documentar, de pe vremea lui Mihnea Turcitul. Mai tarziu, in 1767, J. Fridvalsky o citeaza in lucrarea stiintifica Mineralogia magni Principatus Transilvaniae, ea constituind prima forma carstica de acest fel din Muntenia, pomenita intr-un studiu de specialitate.Cercetarile recente au dus la descoperirea unei noi galerii, neintroduse inca in circuitul de vizitare.Desi nu intruneste superlative speologice (multe dintre formatiunile de stalactite si stalagmite, care faceau candva, podoaba acestui autentic "muzeu al naturii", fiind distruse de vizitatori rau intentionati), Pestera Dambovicioara prezinta un deosebit interes turistic, prin amplasamenetul sau extrem de favorabil intr-o zona dominata de Masivul Piatra Craiului, unde natura isi etaleaza cu generozitate splendorile sale inimaginabile, prin formele carstice daltuite cu maiestrie in calcarul stancilor, prin prezenta insolita a caprelor negre sau a vulturilor, prin aerul ozonat, prin apa limpede si dulce a Dambovitei si a afluentilor ei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu