Randi feat. Uddi & Nadir - Prietena ta (Official Video)

Litere seci............

  Ai simtit vreodata că vrei din adancul sufletului sa spui ceva dar vorbele sunt nesemnificative? Ti-ai facut vreodata planuri in minte de genul “o să ajung acolo si o sa ii spun tot ce gandesc” dupa care ai realizat ca nu mai ai ce in fata acelei persoane? Te-au sfasiat vreodata pe dinauntru cuvintele pe care nu ai mai stiut sau nu ai mai putut sa le spui? Sunt sigura ca da…asta doare cel mai tare. Cand ajungi in fata omului caruia ai avea atat de multe sa ii spui ai amutesti, cand lacrimile se pun baraj impotriva oricarui cuvant care vrea să iasa, cand inima te amuteste si cand simti ca toata tacerea din univers apasa pe umerii tai cu toata greutatea si lumea incepe sa se sfarseasca in secundele alea. Cuvintele care mor inainte sa se nasca ucid suflete… De multe ori mi-am facut planuri inainte sa ajung in fata ta si nici macar o singura data nu am reusit sa le indeplinesc. As fi avut atat de multe sa iti spun dar la naiba, amestecul asta de litere seci nu ma ajuta deloc, cum sa se fi inventat inca ceva care sa exprime ceea ce simt eu cand insusi sentimenul asta s-a nascut in mine de curand? Cum sa poata cuvintele spuse de altii sa arate ceea ce doar eu simt in fiecare parte din corp de cand te iubesc? Si tu ai avut momente in care nu mi-ai spus nimic…si ma intreb, oare in tine ce cuvinte au murit inainte sa se nasca? In mine au murit multe fraze ca “te iubesc” , “am nevoie de tine” , “esti tot ce am”, “sunt aici pentru ca aerul devine insuportabil in lipsa ta” , “vreau sa ma strangi in brate pana cand iti voi spune eu sa te opresti”, “saruta-ma ca si cum de asta ar depinde viata ta”, “nu ma lasa sa plec”, “iubeste-ma si nu ma lasa fara tine, te rog”. Au murit toate nespuse si le simt trupurile apasandu-mi greoi pe inima, daca nu vrei sa ramai…macar ajuta-ma sa le ard inainte sa pleci. Daca ceva ma seaca.....alea sunt cuvintele pe care ochii tai nu m-au lasat sa ti le spun.

Rece si greu de pastrat.................

  Niciodata nu mi-a placut aroganta unui barbat si nici momentul in care el a concis ca sunt ireparabil indragostita de el. Prea putini au inteles ca sunt, de fapt, o femeie complicata, care nu se multumeste niciodata cu putin. Am nevoie necontenit de dovezi de dragoste si afectiune. Cedez greu.....poate asta ma face speciala, nu stiu. Mi s-a spus zilele trecute ca sunt o femeie in adevaratul sens al cuvantului. Nu stiu daca sunt. Uneori sunt o copila capricioasa. Si, mai presus de toate, ma indragostesc greu si sunt greu de iubit si de pastrat. Nu lupt pentru o persoana decat daca mi se dovedeste ca merita efortul. Nu sunt o pustoaica ce se arunca legata la ochi si ia decizii din pasiune pe moment. Urasc barbatii care nu inteleg asta. Nu ma las cucerita de doua vorbe frumoase. Acord timp barbatului de langa mine nu pentru ca ma indragostesc dupa ce am iesit la o cafea, ci pentru ca imi place sa cred ca in fiecare dintre noi este ceva demn de iubit. Imi place sa vad in strafundul sufletului. Sa inteleg ce, cum si de ce. Imi plac povestile despre iubirile lui pierdute, doar ele l-au facut barbatul care este astazi. Dar atentia pe care o acord nu are nici cea mai mica legatura cu iubirea. La mine iubirea se naste greu… si moare greu. Da, port in suflet amintirea unui om pe care inca il iubesc. Nu caut sa-l inlocuiesc cu nimic... Am o poveste in spate care m-a facut ceea ce sunt azi, care m-a facut atat de rece si de greu de pastrat.