duminică, 30 noiembrie 2014

miercuri, 19 noiembrie 2014

Masti masculine...........



  Un barbat nu se uita dupa fuste scurte, mulate perfect pe un corp subtire: este o chestie de moment care trece la fel de repede. Un barbat nu gandeste sa aduca cu prima ocazie femeia in pat: este doar o pofta demodata de baiat. Un barbat nu-si va vinde sufletul pentru un trup de fata gasit pe marginea patului: este prea simplu si fara gust. Un barbat va cauta mereu femeia lui, femeia care il va reflecta si ii va citi sufletul, care va fi misterul, dragostea si nebunia lui.
Barbatii cauta o femeie care sa ii faca sa se simta puternici, increzatori, stapani si ocrotitori, pentru ca doar asa ei vor fi ei si nu niste masti masculine. Barbatilor le este frica sa iubeasca total, pana nu intalnesc omul care i-ar completa, care ar reflecta cealalta jumatate de cerc nebunesc, ca sa dea apoi formula unui infinit. Ei vor dori mereu sa se regaseasca in cuvintele si imbratisarea unei femei, pentru ca doar atunci vor sti ca sunt acasa.
Un barbat mereu va alege. Va alege femeia propriei nebunii. Dintre toate femeile le va alege pe cele mai vesele. Dintre cele vesele – pe cele mai intelepte. Dintre cele intelepte – pe cele mai gingase. Şi rabdatoare. Dar si nebune. Pentru ca de fiecare data cand o va privi adanc in ochi, un barbat isi va citi veselia, intelepciunea, gingasia si rabdarea din el. Si nebunia, reflexia propiei nebunii.

miercuri, 12 noiembrie 2014

Copacii mor in picioare................


  Dupa a nu stiu cata oara, mi-am dat seama, ca nimeni, indiferent de calitate, cantitate, statut , trecut sau prezent, nu este de neinlocuit, ci din contra, indiferent cat doare, imi dau putere sa le duc pe picioare singura in continuare si privind inainte, viata imi curata si triaza "fortat" oamenii din jur...pentru ca eu n-am stiut a taia in carne vie sau stopa raul din fasa...nu, rautatea, falsitatea, prefacatoria si "lipeala" lumii nu mi va innegri sufletul si fura bunatatea, insa m-a determinat ca acum sa lupt si investesc doar in mine ceea ce am oferit altora, fara a mai trai dramele si povestile lor, pentru ca atunci cand ei rad, eu plang....ii plang si ma plang... "cine a avut, o sa mai aiba"...am sa tin minte asta mereu, insa la fel nu o sa uit cat de putini , execrabil de putini sunt cei cu care merita sa mai "impart" bucati din mine ...si acelora va multumesc, direct sau indirect...la fel cum si celor care ati disparut treptat si sistematic... copacii mor in picioare!
  PS: pentru cei pe care de-a lungul vietii v-am "cumparat" si v-am vindecat, ati facut toate "paralele"! ma bucur ca eu nu sunt si n-am sa fiu for sale...pachete, cadou sau in gama "black friday"....dupa atatea esecuri personale, nu-mi ramane decat sa va urez "succesuri"!