Prietenia......................

"Prieteniile reinnodate cer mai multa grija decat cele care n-au fost rupte niciodata"( La Rochefoucauld).Aceasta maxim l-am gasit intr-un test de BAC.La unele dintre cele 100 de variante, subiecte 2.Si ca orcarui elev mi sa cerut de domana profesoara sa fac un text agrumentaiv pornind de la tema acestei maxmie ,si amune despre Prienenie.Textul meu argumentativ suna cam asa.

"S-au scris nenumarate pagini despre prietenie ,din Antichitate pana in zilele noastre ,asa cum s-au scris si despre iubire.Dar daca dragostea a cunoscut schimbari de-a lungul vremii si chiar exista mai multe feluri de iubire,exista totusi un singur fel de prietenie.Ea inseamna ata de mult incat nu poate fi cuprinsa intr-o emumeratie:comuniune de idei si de simtiri ,iubire ,admiratie,duiosie,sacrificu si multe altele.Intr-un ansamblu atat de cuprinzator se pot produce uneori tulburari care pot lasa urme adanci.

Cred ca prienenia este cel mai fericit refugiu al omului in care se poate retrage de cate ori simte nevoia de intelegere si de solidaritate sufleteasca,fie ca este vorba despre tristete sau despre bucurie.Prietenul este cel cu care se impartaseste totul,de la suferinta la fericire.De aceea ,daca intr-o prietenie intervine un moment de ratacire,acesta este resimtit foarte dureros si este considerat o tradare ale carei ecouri reverbereaza in suflet vreme indelungata.

Ma intreb daca exista prietenii in care nu s-a strecurat niciodata vreo umbra sau care nu au cunoscut tulburari.Cred ca ,de-a lungul unei vieti,este aproapte imposibil sa nu se iveasca momente nefaste in istoria unei prietenii.Reactiile fiecaruia dintre noi depind de foarte multi factori si uneori ne dam seama ca am gresit ,dar nu ne mai putem lua vorbele inapoi .Sunt sigura insa ca greselile se pot ierarhiza si ca unele sunt scuzabile,dar altele pot atarna greu in balanta.

Asadar,prietenia este un sentiment care implica absolut fiinta si ii cere totul ,daruindu-i in acelasitimp totul.Cand prietenia se rupe si apoi este reinodata,cei implicati traiesc sentimentul implinirii,dar nu pot ignora "nodul"pe care l-au facut si vor trai probabil cu constiinta fragilitatii "firului",incercand sa protejeze locul sensibil.Am certitudinea ca atunci cand greselile nu sunt fundamentale ,marea si adevarata prietenie gaseste calea de a innoda legatura si priceperea de a reconstrui cu grija podul intre suflete".Cam asta a fost textul meu argumentativ de pe atunci ,dar ca de obicei doamna profesoara pretentioasa mi-a spus foarte delicat "Ioana ma asteptam la mai mult din partea ta ".Dar asta este, important este ca obtinusem nota,si ambitia de a compune un nou text si mai bun .

Relatia trecut-prezent...........

   In ultima vreme (poate din cauza varstei) ma gandesc din ce in ce mai mult la trecut,la copilarie.Si privesc dar si analizez copilaria mea in paralel cu cea a copiilor de acum.Poate cate o data mi se par absurde unele lucruri si unele raspunuri pe care cei mici ti le dau.Dar in fine consider ca relatia trecut-prezent si de ce nu viitor este beniefica pentru fiecare in parte ,pentru fiecare dintre noi.Dar (ca nahhh exista mereu si un "dar") foarte multi lasa trecutul de o parte si se bazeaza mai mult pe relatia prezent-viitor.De ce oare? Trecutul nu tot tu l-ai trait fie cu bune fie cu rele.Pe foarte multi dintre noi ii intereseaza ce viitor ii va astepta ,dar se stie ca nu este posibil ,orict de mult ne-am dori .Am citit de curand ceva de Ion Heliade Radulescu si spunea asa " ca sa ai un viitor plin de succes ar trebui sa muncesti mai mult in prezent ,mai ales ca prezentul conteaza si prin prezent afli noi lucruri despe un viitor stralucit cu noi informatii,noi tehnologii sau de ce nu cu noi generatii poate mai mult cu capul pe umeri de cat acum".Citatul acesta ma pus putin pe ganduri ,si ma facut putin mai critica in ceea ce priveste generatia de pustani teribil ce urmeaza ,care traiesc intr-o lume a lor de ce nu lumea virtuala creata prin jocuri.

Poezia..........

  Poate ca nici nu stiu ce ma apucat sa postez asta dar de curand am citit cateva poezi superbe.Pe care eu le-am considerat speciale si care ar atinge si cel mai rigid om posibil .Poezia dupa parerea mea este cosiderata una dintre cele mai frumoase opere literare.In special unul dintre poetii preferati de mine este Mihai Eminescu ,pe care il consider un fondator al poeziei.Poeziile sale sunt considerate speciale ,in general referindu-se la dragose la iubita perfecta.In partea opusa a poetilor carora poeziile sunt pline de figuri de stil care asund un mesaj foarte puternic ,se afla George Bacovia ,nu spun ca poeziile sale nu sunt frumoase,ba din contra este un poet complex cu poezi foarte frumoase precum "Amurg Violet","Plumb".Prin urmare poezia este considerata pentru fiecare speciala fie ea de dragose precum cele scrise de Eminescu ,,fiecare dintre noi are dreptul de a alege poeziile care il reprezinta ,in care se regaseste si care te face sa intri intr-o stare mai speciala si de ce nu sa te simti chiar tu special.

Cum la pacalit Broscuta pe Leu

A fost odata un Leu care domnea peste o padure mare.
Leul era mare si fioros, si toate celelalte animale se temeau de el. In fiecare dimineata ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu. Apoi trebuiau sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun.
Intr-o dimineata Broscuta s-a trezit foarte tarziu. "Vai de mine," isi spuse ea. "Nu am nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun. Ce ma fac?"
Broscuta s-a gandit si s-a gandit. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului. Dar daca se ducea fara mancare, el ar fi inghitit-o pe ea in loc.
Intr-un final i-a venit o idee. "Stiu," si-a zis ea. "Il voi pacali pe domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun". Si hop, hop, hop a plecat spre grota Leului.
Leul statea la intrare si astepta. "Ai intarziat, Broscuto," a racnit el. "Si unde-mi este mancarea?"
"Vai, domnule Leu, un lucru teribil mi s-a intimplat," a spus Broscuta. "Cind am plecat dimineata de la balta, un alt leu a sarit la mine si mi-a luat mancarea pe care ti-o aduceam."
"Cum?" a racnit Leul. "Un alt leu in padure?"
"Oh, da," a spus Broscuta. "Are ochii mari si galbeni, coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai."
Leul a sarit in picioare. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta," i-a ordonat el. "Am sa gasesc acel leu si am sa-l alung!"
Si hop, hop, hop inapoi spre balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei.
Cand au ajuns, Broscuta s-a prefacut ca se uita in toate partile. "Nu vad acel leu niciunde," a zis ea. "Probabil se ascunde pe fundul baltii."
Leul s-a uitat jos in apa. Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el, care il privea. Avea ochii mari si galbeni, coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui.
Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa, dar el nu stia de asta. A sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul baltii!
Ah, cat de prost s-a simtit Leul. "Nu este nici un alt leu in balta!" a strigat el. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede.
Broscuta era tare multumita de isprava ei. Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare pe buze, s-a dus hop, hop, hop mai departe sa le povesteasca si celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai linistite.