Prietenia......................

"Prieteniile reinnodate cer mai multa grija decat cele care n-au fost rupte niciodata"( La Rochefoucauld).Aceasta maxim l-am gasit intr-un test de BAC.La unele dintre cele 100 de variante, subiecte 2.Si ca orcarui elev mi sa cerut de domana profesoara sa fac un text agrumentaiv pornind de la tema acestei maxmie ,si amune despre Prienenie.Textul meu argumentativ suna cam asa.

"S-au scris nenumarate pagini despre prietenie ,din Antichitate pana in zilele noastre ,asa cum s-au scris si despre iubire.Dar daca dragostea a cunoscut schimbari de-a lungul vremii si chiar exista mai multe feluri de iubire,exista totusi un singur fel de prietenie.Ea inseamna ata de mult incat nu poate fi cuprinsa intr-o emumeratie:comuniune de idei si de simtiri ,iubire ,admiratie,duiosie,sacrificu si multe altele.Intr-un ansamblu atat de cuprinzator se pot produce uneori tulburari care pot lasa urme adanci.

Cred ca prienenia este cel mai fericit refugiu al omului in care se poate retrage de cate ori simte nevoia de intelegere si de solidaritate sufleteasca,fie ca este vorba despre tristete sau despre bucurie.Prietenul este cel cu care se impartaseste totul,de la suferinta la fericire.De aceea ,daca intr-o prietenie intervine un moment de ratacire,acesta este resimtit foarte dureros si este considerat o tradare ale carei ecouri reverbereaza in suflet vreme indelungata.

Ma intreb daca exista prietenii in care nu s-a strecurat niciodata vreo umbra sau care nu au cunoscut tulburari.Cred ca ,de-a lungul unei vieti,este aproapte imposibil sa nu se iveasca momente nefaste in istoria unei prietenii.Reactiile fiecaruia dintre noi depind de foarte multi factori si uneori ne dam seama ca am gresit ,dar nu ne mai putem lua vorbele inapoi .Sunt sigura insa ca greselile se pot ierarhiza si ca unele sunt scuzabile,dar altele pot atarna greu in balanta.

Asadar,prietenia este un sentiment care implica absolut fiinta si ii cere totul ,daruindu-i in acelasitimp totul.Cand prietenia se rupe si apoi este reinodata,cei implicati traiesc sentimentul implinirii,dar nu pot ignora "nodul"pe care l-au facut si vor trai probabil cu constiinta fragilitatii "firului",incercand sa protejeze locul sensibil.Am certitudinea ca atunci cand greselile nu sunt fundamentale ,marea si adevarata prietenie gaseste calea de a innoda legatura si priceperea de a reconstrui cu grija podul intre suflete".Cam asta a fost textul meu argumentativ de pe atunci ,dar ca de obicei doamna profesoara pretentioasa mi-a spus foarte delicat "Ioana ma asteptam la mai mult din partea ta ".Dar asta este, important este ca obtinusem nota,si ambitia de a compune un nou text si mai bun .