Ganduri la ceas de seara....

   Faptul ca esti trist, ca viata ta este un esec, ca au existat oameni care te-au dezamagit si care te-au ranit, nu iti da dreptul sa fii rau... nu iti da dreptul sa otravesti suflete si nici sa arunci cu noroi in oameni nevinovati...devenind rau nu iti vei usura suferinta, din contra, ti-o vei amplifica... si vei deveni un om din ce in ce mai urat si mai trist... iar asta nu va atrage bine si frumos in viata ta...toti avem necazuri, toti avem frustrari, toti am fost raniti si dezamagiti de oameni pe care i-am iubit... cum ar fi daca toti am deveni rai si ne-am razbuna nereusitele pe oamenii din jur sau am generaliza ?

Arta masculinitatii.....

   Femeile vor barbati puternici, asta e clar. Si nu e vorba de barbati care pot deschide o sticla de bere doar cu o mana sau sub care se rup bancile de lemn in parc.
   E vorba de barbati care nu se tem sa isi asume controlul atunci cand barca o ia aiurea sau pluteste in deriva. Modul in care un barbat stie sa isi poarte puterea trebuie sa fie o arta!

  Traim (sau vom trai) intr-o lume a barbatilor care au fost crescuti de mame puternice,independente sau in familii din care a lipsit un tata pe care micutii sa il ia drept model (in multe state occidentale rata divorturilor a depasit 50%, Franta spre exemplu). Multi dintre copii ajung la maturitate fara sa se poata desprinde de fusta mamei (urmare a faptului ca mama i-a cocolosit toata copilaria). Alteori, frustrati fiind de lipsa tatalui, devin niste barbati care isi poarta puterea agresiv si autoritar.

  Femeile ii resping brutal pe cei din ultima categorie preferand tipul de barbat tacut care stie sa induca puterea. Asa se face ca femeile sunt satule de barbati care se tem sa fie barbati. Au fost prea mult timp mame singure, femei puternice, obligate sa aiba succes la locul de munca si intr-o lume a barbatilor, ca sa mai poata juca si cu barbatul de langa ele rolul de mama.
  De aceea, cand o femeie spune: “tu decizi”, un barbat ar trebui sa stie ca nu i se intinde nici o capcana. Prea ades, barbatii raspund “nu draga, e in regula, facem cum zici tu.” In aceste cazuri femeia simte, o data in plus, ca este obligata sa isi asume responsabilitatea pentru tot. Daca esti si vrei sa fii perceput ca un barbat, atunci, data viitoare actioneaza, bine, rau, gresit dar ia o decizie. Daca nu o faci, ii vei arata ca ai pierdut arta de a te arata puternic. Si asta iti va fi fatal!

  

Dragoste sau sex.....

   Un barbat de onoare nu face sex cu o femeie indragostita de el, fara ca si el sa fie indragostit de ea. Nu vorbim aici despre camionagii sau despre marinari. Un barbat care se respecta nu face asa ceva. Refuza din start o legatura care e umilitoare pentru orice femeie indragostita. Calitatea lui masculina sta tocmai in acest refuz demn. Nu poate s-o transforme in recipient pe femeia care ii aduce un omagiu.
  Mai exista inca macar cateva situatii similare, in care oamenii, indiferent ca sunt barbati sau femei, renunta la impulsurile sexuale din respect pentru acea emotie, care si-a castigat faima ca poate sa miste stelele.
  Aud tot mai des in ultima vreme ca una este sa te indragostesti si alta e sa faci doar sex. De fapt acest doar, meschin si ieftin, ca orice adverb de mod indoielnic, ma intriga si ma determina sa-mi explic nemultumirea. Este adevarat ca exista legaturi intamplatoare in lumea asta, dar nu ele fac lumea. Ceea ce conteaza pana la urma, din toata viata asta jalnica, este acel flux fosnitor, care continua sa lege fiintele chiar si dupa ce s-au despartit, uneori dupa atat de multi ani, incat din memorie au pierit toate sumele de bani, toate devizele si chiar si tabla inmultirii, ramanand in mod paradoxal numai o legatura fragila cu un om iubit timp de o vara.       Eternitatea iubirii, despre care mainile omenesti au scris pana la epuizare, nu se refera la durata propriu-zisa a unei uniuni. Exista oameni care se intalnesc o singura data si raman legati pentru totdeauna. Nici mistuirile efemere – teroarea, nefericirea, disperarea -, si nici euforiile unei iubiri nu au importanta in comparatie cu sentimentul inalt ca in urma hoitului tau putrezitor continua sa palpite emotia unei intalniri adevărate.
   Nu cred in sex, ci in iubire. Doar in iubire. Chiar si in iubirea aia, de cateva saptamani, pe care unii o considera doar sex. De ce-as atinge un barbat care imi este indiferent ori pe care-l pun pe-acelasi post cu vibratorul? Placeri carnale? Alta expresie tampita! In primul rand ca doi oameni care se doresc se afla deja intr-un act de iubire. Depinde doar de ei ce valoare dau acelor prime impulsuri de conchistador. Tocmai de aceea si doare orice intalnire dintre doi oameni care nu-si recunosc aceasta dulce slabiciune omeneasca de a dori sa cucereasca si sa fie cuceriti. Fie si numai pentru o scurta intalnire.
  Natura omului cere aliante, iar dorintele carnii, care sunt deopotriva dorintele amigdalei impetuoase din miezul creierului, sunt cele mai directe demersuri ale oricarei legaturi. Doresti un om pentru că iti place mirosul lui, pentru ca te tulbura privirea lui, pentru ca te simti gata sa capitulezi sub apasarea vocii lui. Dar dincolo de acest asalt mai mult sau mai putin hormonal, se afla, intotdeauna, speranta ca acest impuls rascolitor iti va supravietui. Nu dorinta ca atare conteaza, ci forta ei teribila, care te determina sa traiesti la dispozitia celuilalt si o data cu el, sfidand cu lejeritate moartea. Orice dorinta sexuala contine datele unei iubiri.
  Si atunci, de ce-ar vrea cineva sa faca doar sex? De frica unei dezamagiri? Din lehamite existentiala? Ce satisfactie poate sa ofere o tavaleala scurta si trista? Si mai cu seama, nu pot sa nu ma intreb cat de disperat trebuie să fie un om ca sa faca doar sex?
  Orice acuplare privita ca o simpla aventura e ca un gandac pe trahee, ca un muc de tigara murdarit de un ruj stravechi. Exista cineva care sa nu cunoasca acel gust de ardei copti, mancati cu lacomie si vomitati, o ora mai tarziu, pe caldaramul fierbinte al unui mare oras? Cui ii este dor de el?