Dragoste sau sex.....

   Un barbat de onoare nu face sex cu o femeie indragostita de el, fara ca si el sa fie indragostit de ea. Nu vorbim aici despre camionagii sau despre marinari. Un barbat care se respecta nu face asa ceva. Refuza din start o legatura care e umilitoare pentru orice femeie indragostita. Calitatea lui masculina sta tocmai in acest refuz demn. Nu poate s-o transforme in recipient pe femeia care ii aduce un omagiu.
  Mai exista inca macar cateva situatii similare, in care oamenii, indiferent ca sunt barbati sau femei, renunta la impulsurile sexuale din respect pentru acea emotie, care si-a castigat faima ca poate sa miste stelele.
  Aud tot mai des in ultima vreme ca una este sa te indragostesti si alta e sa faci doar sex. De fapt acest doar, meschin si ieftin, ca orice adverb de mod indoielnic, ma intriga si ma determina sa-mi explic nemultumirea. Este adevarat ca exista legaturi intamplatoare in lumea asta, dar nu ele fac lumea. Ceea ce conteaza pana la urma, din toata viata asta jalnica, este acel flux fosnitor, care continua sa lege fiintele chiar si dupa ce s-au despartit, uneori dupa atat de multi ani, incat din memorie au pierit toate sumele de bani, toate devizele si chiar si tabla inmultirii, ramanand in mod paradoxal numai o legatura fragila cu un om iubit timp de o vara.       Eternitatea iubirii, despre care mainile omenesti au scris pana la epuizare, nu se refera la durata propriu-zisa a unei uniuni. Exista oameni care se intalnesc o singura data si raman legati pentru totdeauna. Nici mistuirile efemere – teroarea, nefericirea, disperarea -, si nici euforiile unei iubiri nu au importanta in comparatie cu sentimentul inalt ca in urma hoitului tau putrezitor continua sa palpite emotia unei intalniri adevărate.
   Nu cred in sex, ci in iubire. Doar in iubire. Chiar si in iubirea aia, de cateva saptamani, pe care unii o considera doar sex. De ce-as atinge un barbat care imi este indiferent ori pe care-l pun pe-acelasi post cu vibratorul? Placeri carnale? Alta expresie tampita! In primul rand ca doi oameni care se doresc se afla deja intr-un act de iubire. Depinde doar de ei ce valoare dau acelor prime impulsuri de conchistador. Tocmai de aceea si doare orice intalnire dintre doi oameni care nu-si recunosc aceasta dulce slabiciune omeneasca de a dori sa cucereasca si sa fie cuceriti. Fie si numai pentru o scurta intalnire.
  Natura omului cere aliante, iar dorintele carnii, care sunt deopotriva dorintele amigdalei impetuoase din miezul creierului, sunt cele mai directe demersuri ale oricarei legaturi. Doresti un om pentru că iti place mirosul lui, pentru ca te tulbura privirea lui, pentru ca te simti gata sa capitulezi sub apasarea vocii lui. Dar dincolo de acest asalt mai mult sau mai putin hormonal, se afla, intotdeauna, speranta ca acest impuls rascolitor iti va supravietui. Nu dorinta ca atare conteaza, ci forta ei teribila, care te determina sa traiesti la dispozitia celuilalt si o data cu el, sfidand cu lejeritate moartea. Orice dorinta sexuala contine datele unei iubiri.
  Si atunci, de ce-ar vrea cineva sa faca doar sex? De frica unei dezamagiri? Din lehamite existentiala? Ce satisfactie poate sa ofere o tavaleala scurta si trista? Si mai cu seama, nu pot sa nu ma intreb cat de disperat trebuie să fie un om ca sa faca doar sex?
  Orice acuplare privita ca o simpla aventura e ca un gandac pe trahee, ca un muc de tigara murdarit de un ruj stravechi. Exista cineva care sa nu cunoasca acel gust de ardei copti, mancati cu lacomie si vomitati, o ora mai tarziu, pe caldaramul fierbinte al unui mare oras? Cui ii este dor de el?