Povesti .............

   Imi este mila de femeia care te va iubi. O sa aiba nevoie de o matura si de un faras ca sa adune partile pe care le-am rupt din tine. O sa-mi auda numele atat de des incat o sa ma viseze si in somn. Se va uita la gatul tau, la buzele tale si la gura ta, intrebandu-se in ce mod si in ce fel te atingeam eu, ce ti-am facut sa nu ma uiti. O sa-ti promita toate lucrurile pe care ti le-am promis eu, dar pe care nu am reusit sa le indeplinesc. Poate o sa-ti promita mai multe. O sa auda povesti ingrozitoare, pentru ea. Cat de egoista eram, cum minteam. O sa se intrebe, cum cineva atat de minunat si dragut ca tine a putut iubi, si probabil iubeste un monstru de femeie, care l-a avut inaintea ei. O sa concureze cu fantoma mea, deoarece pe mine nu ma vei vedea, dar ma vei simti. O sa inteleaga de ce nu te uiti niciodata la dulap. De ce iti este frica sa te uiti sub pat. O sa stie ca fiecare coltisor din camera ta este atins de mine, fiecare parte are amprenta mea pe ea.

Stiai ca.....

     Stiati ca?....Scopul initial pentru care umbrelele au fost inventate era acela de a apara de soare nu de ploaie iar aspectul era diferit de cel actual, fiind mai degraba un evantai sustinut de un bat. Multi ani mai tarziu, primul magazin deumbrele "de ploaie" s-a deschis în Londra anului 1830 – “James Smith & Sons” (care exista si in zilele noastre), iar primele umbrele erau confectionate din oase de balena sau stinghii de lemn acoperite cu alpaca sau panza unsa cu grasime pentru a fi impermeabile. Umbrela cu spite din metal a fost inventata la mijlocul secolului al XIX-lea, creatorul ei, Samuel Fox, explicand ca ideea i-a venit in urma cautarii unei solutii pentru a utiliza surplusul de suporturi folosite pentru crinolinele si corsetele rochiilor purtate de femeile acelui secol...

Ganduri inainte de culcare..........

      Ma simt obosita.....lipsita de putere si cu moralul la pamant ......Nu fac aceasta postare ca sa ma vait sau sa caut compasiune...insa pentru prima data in viata mea m-am simtit neputincioasa.....neputincioasa fata de persoana pe care o iubesc cel mai mult MAMA

    Incerc sa fiu cat de tare pot, pentru a nu claca in fata ei ....insa abia mai pot ...zeci de ore petrecute in spital, zeci de ore de nesomn , zeci de ore de lipsa a poftei de mancare, au inceput sa isi spuna cuvantul ....pur si simplu nu ma mai recunosc nici eu .....Insa astazi parca incet incet rugile mele par sa fi fost ascultate, si mama mea pare sa se simta mai bine .....si sper sa se simta din ce in ce mai bine ..........Am nevoie de ea, am nevoie de sfaturile el ....imi este dor chiar si de reprosurile si dojeneala ei .

    Te iubesc MAMA!