Egoista.............

   Foarte mult timp mi s-a reprosat ca sunt egoista. Si inca mi se reproseaza. Chiar incepusem sa cred si eu asta si sa ma invinovatesc pentru faptul ca ma gandesc mai intai la mine si-apoi la cei din jurul meu. Dar m-am gandit mai bine.
Da, chiar m-am gandit si am ajuns la concluzia ca nu am absolut niciun motiv sa ma simt vinovata. Ca egoismul meu inseamna ca ma respect suficient de mult incat sa nu ma neglijez in primul rand pe mine si sa nu permit nimanui sa o faca.
Lacrimile mi le-am plans singura. Durerile sufletesti le-am simtit singura. Pierderile si tradarile le-am depasit de una singura. Nimic din toate astea nu s-a impartit la doi, desi omul se amageste uneori ca alaturi de cineva totul se injumatateste. Teoretic. In realitate insa, totul se simte la intensitate maxima de unul singur.
Atunci cand pui pe oricine altcineva pe primul loc in viata ta exista riscul de a-ti calca singur pe propria demnitate si de a te impiedica de tine insuti incercand sa satisfaci nevoile celuilalt.
   Eu invat sa nu ma mai simt vinovata atunci cand mi se spune ca sunt egoista. Si invat asta in fiecare zi.

Ce cred eu despre om si experienta mortii........

   Fiecare fiinta ce moare este imbogatita spiritual cu o experienta pe care cei in viata nu o au si nu au acces la ea. Fiinta sufera un proces de transformare, de trecere la un alt nivel de existenta in care corpul fizic se intoarce in ciclul naturii iar sufletul se intoarce in Dumnezeu.

 Cred ca, mai departe, experienta poate fi influentata de bagajul energetic al existentei sub forma umana dar cred ca experienta mortii este una purificatoare si se trece la un nivel superior de constiinta si intelegere a existentei. 

 Cred ca, dupa moarte, fiinta experimenteaza altfel timpul, spatiul si comunicarea, comuniunea cu celelalte fiinte. Eu, de exemplu, cred ca un om drag ce a murit, are acces la experientele mele de viata, la gandurile si sentimentele mele si comunicarea intre noi este una nemijlocita, de obicei doar de la mine catre fiinta ce a murit iar in sens invers, la nivel rational, decodific semne si intuiesc raspunsuri din partea cealalta, insa totul depinde de filtrul ratiunii si al sensibilitatii mele.

Unde poate ajunge rautatea oamenilor..........

   Traiesc inconjurata de multi oameni..si vad cat de rai sunt unii ..pentru ca la orice pas jignesc,critica,judeca si ranesc... etichetam si respingem oamenii,doar pentru ca sunt diferiti de noi... inainte sa radem de hainele ponosite ale cuiva,ar trebui sa ne gandim ca nu toata lumea are posibilitati... ca unii,desi au un salariu,sunt nevoiti sa il imparta cu familia... ca sunt oameni care nu isi permit sa isi cumpere o haina,ani la rand... inainte de a rade de ridurile cuiva,ar trebui sa ne gandim ca poate acea persoana a imbatranit inainte de vreme,datorita suferintelor indurate. ..inainte sa radem de trupul cuiva,ar trebui sa ne gandim ca intr-o zi am putea ajunge la fel ..inainte sa radem de hrana cuiva,ar trebui sa ne gandim ca poate acea portie este tot ceea ce isi permite ... inainte sa aruncam replici jignitoare si rautacioase, inainte sa umilim un om,ar trebui sa ne gandim ca poate sufletul sau este impovarat cu dureri si neimpliniri,despre care noi nu stim nimic... si ar trebui sa ne gandim ca purtarea noastra inumana ii pot accentua durerea si ca il pot impovara si mai mult cu complexe... ar trebui sa ne gandim ca nu avem dreptul sa dispretuim si sa judecam !!!