Foarte mult timp mi s-a reprosat ca sunt egoista. Si inca mi se reproseaza. Chiar incepusem sa cred si eu asta si sa ma invinovatesc pentru faptul ca ma gandesc mai intai la mine si-apoi la cei din jurul meu. Dar m-am gandit mai bine.
Da, chiar m-am gandit si am ajuns la concluzia ca nu am absolut niciun motiv sa ma simt vinovata. Ca egoismul meu inseamna ca ma respect suficient de mult incat sa nu ma neglijez in primul rand pe mine si sa nu permit nimanui sa o faca.
Lacrimile mi le-am plans singura. Durerile sufletesti le-am simtit singura. Pierderile si tradarile le-am depasit de una singura. Nimic din toate astea nu s-a impartit la doi, desi omul se amageste uneori ca alaturi de cineva totul se injumatateste. Teoretic. In realitate insa, totul se simte la intensitate maxima de unul singur.
Atunci cand pui pe oricine altcineva pe primul loc in viata ta exista riscul de a-ti calca singur pe propria demnitate si de a te impiedica de tine insuti incercand sa satisfaci nevoile celuilalt.
Eu invat sa nu ma mai simt vinovata atunci cand mi se spune ca sunt egoista. Si invat asta in fiecare zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu