Ciocolata............

  V-ati imaginat vreodata viata ca fiind o ciocolata dulce-amaruie? Toate acele momente, de bucurie sau de tristete, fiind patratelele perfect conturate ale ciocolatei?

Viata mea este o ciocolata dulce-amaruie. Uneori mananc cu pofta sau cu lacomie, alteori o savurez in liniste, simtind cu adevarat gustul, ba prea dulce, ba prea amarui. Si uneori parca nu-mi ajunge, alteori parca este prea multa.Si pentru ca nu-mi place sa mananc singura impart patratele din ciocolata mea cu cei din jurul meu. Nu sunt un om zgarcit, dar trebuie sa recunosc ca nu o impart intotdeauna egal. Unii oameni primesc mai mult, altii mai putin, iar unii deloc – si asta pentru ca am o cantitate limitata. Toti avem o cantitate limitata.

  Tu cum ai impartit ciocolata ta? Ai fost chibzuit sau ai mancat cu lacomie? Si ce gust are? Este mai mult dulce sau are un gust usor amarui?

Confuza..........

  Ti s-a intamplat sa fi confuz/a si sa nu stii pe ce cale sa o iei? Sa nu stii ce sa alegi? Intre ce iti spune mintea si ce iti spune inima. Este normal, fiecare din noi alegem sa nu ne ranim sentimentele si sa nu ne impotrivim inimii. Dar uneori cel mai bine este sa mergi mai departe fara sa te uiti in spate, sa te gandesti la binele tau nu la ceilalti. Ciudat, eu nu pot sa fac asa ceva. Sa ma gandesc doar la mine si la el nu, eu ma gandesc non-stop la el, fara oprire, pur si simplu. Vreau sa fiu bine eu, vreau sa fie bine el, vreau sa fim bine amandoi. Cateodata ma enervez pe mine insumi pentru ca nu ma mai suport, am momente in care ma simt atat de ”bleaga”, si am momente in care simt ca sunt cea mai puternica femeie din lume. Sunt pusa intr-o situatie extrem de dificila din care nu pot sa ies nici de-al dracu’. Se spune ca tot ce vrei poti, dar eu sa pot? Ma incapatanez atat de tare incat nici nu pot nici nu vreau. Parerea mea este ca fiecare din noi pana la urma urmei ajungem la concluzia ca traim intr-un glob de cristal unde nimeni nu ne poate rapi clipele de neuitat. Dar acum, astazi, aici, in momentul de fata; Ce s-a schimbat? Nu stiu nici eu si probabil nu stii nici tu. Nu stim, nu stim dar pe o parte stim, si iar revenim la ceva ciudat. Ma mai iubesti? Dar nu suficient de mult incat sa stii ceea ce vrei cu adevarat. Stiu ca inca te gandesti la mine, dar nu asta este important acum. Este important ceea ce vrei tu sa faci in continuare, pentru ca tu ma astepti pe mine, eu te astept pe tine, si la un moment dat o sa ne pierdem reciproc. Iar dupa..dupa ce? O sa apara acele intrebari ”Ce ma fac fara el/ea?”..”De ce mi se intampla mie?”. Este greu sa ramai in viata cuiva care nu-si doreste asta suficient de mult incat sa lupte pentru tine, incat sa lupte sa te aiba. Consider ca timpul m-a facut sa tanjesc dupa mai mult. Cred ca tot el ne-a despartit de fiecare data si tot el ne-a adus impreuna in cele din urma. Oare de data asta cum va fi? Raspunsul inca este la tine.

De vorba ............

  ''N-am urmarit-o cu ochiul ca s-o masor; nu privesc in modul acesta niciodata o femeie. O privesc insa intotdeauna cu bunavointa si astept sa vad ce vrea sau ce are ea sa-mi ofere. Nu suntem noi de vina daca cele mai multe dintre femei ne arata, cu insistenta, ceea ce este obscen sau inert, sau caduc in corpurile lor. Pe o femeie care-si subliniaza contururile obscene nu o poti privi altfel decat obscen. Obiectul ne indica de cele mai multe ori, cum trebuie el privit si judecat. Un barbat care priveste cu aviditate corpul unei cocote nu poate fi acuzat de indiscretie. Femeia ne invita intotdeauna s-o privim asa cum vrea ea.''

Thank you guys!