Calitati..........

  Sunt putine calitati pe care le admir cu adevarat la oameni. Si toate vin din picatura divina din fiecare. Prima si cea mai de valoare este bunatatea. Ea vine genetic, sufleteste, mental, spiritual. Un om bun este nu cel care face bine, ci acela care nu poate face rau. Un asemenea om te castiga pe viata. O a doua calitate este iubirea. Dar nu iubirea egoista, nu iubirea interesata, ci iubirea adevarata, acea iubire sublima. Este atat de rara, a devenit aproape un mit, extrem de greu de intalnit.. Vine direct din suflet, din umanitatea adevarata. Un om care poate iubi sincer un semen, este greu de inlocuit. A treia este demnitatea. Vine direct din spirit. Un om demn cu adevarat este un exemplu pentru toti oamenii. Este un exemplu de cum sa traiesti si cum sa mori. In ziua de astazi, este din pacate pe cale de disparitie. Un om demn va fi respectat in timpul vietii si dupa moarte. E adevarat, in societatea de azi e greu sa le mentii. Dar asta le face cu atat mai valoroase. Acestea cred ca sunt principalele calitati ale unui OM adevarat. Chiar daca mai sunt si alte calitati importante pe care le apreciez - inteligenta, spiritualitatea, etc, consider ca daca ai cu adevarat macar una din aceste 3 calitati sublime, abia atunci cred ca te poti considera multumit de existenta ta...

Concluzia corecta............

  Ce naivi suntem....sau mai bine zis ce copii...baiatul perfect nu exista... fata perfecta nu exista... Insa ce inseamna perfectiunea pentru fiecare ? Pentru baieti 90-60-90, 47 de kg, par lung, sani mari, fund apetisant, caracter puternic, frumoasa, inteligenta, pe tocuri...Asta inseamna perfect ?? Patratele, 1.80, ochi verzi, brunet, atent, romantic,  imbracat bine, atent la detalii, caracter deosebit... Asta inseamna perfect ??? Eu zic ca este momentul sa ne trezim din vis.. oare momentul in care o tineai in brate si adormea pe pieptul tau nu era perfect ? Nu era ea cea perfecta ?? Oare atunci cand el iti gatea (pentru ca tie ti-e mult prea frica de ulei si nu cumva sa ti se rupa vreo unghiuta) ,si tu ii cuprindeai spatele in brate nu era el baiatul perfect ? Oare cand tu erai nervoasa si il sunai sa iti spuna ceva frumos si el iti raspundea : incercand sa te faca sa te calmezi si sa iti faca viata altfel incat sa te faca sa uiti de ce erai nervoasa nici atunci nu era perfect ? Oare atunci cand il asteptai cu bratele deschise sa se intoarca acasa si il sarutai, nu era perfect ?? Nu era ea perfecta ?

 Perfectiunea exista...Nu este ca la TV sau in filme ... Este cu mult mai bine in viata reala... Insa ce te faci cand dispar momentele alea perfecte din cauza ta , dintr-o prostie , dintr-o clipa de imprefectiune, de ajuns insa sa iti rupa pamantul de sub picioare. Globul de cristal in care ai fost obijnuit se sparge iar tu cazi la infinit cu regrete peste regrete , cu lacrimi peste lacrimi si cu un singur gand: poate… ma va ierta…..Stii ca te iubeste si stii ca poate fi perfect/a doar alaturi de tine...Insa din cate stiu eu asta se numeste orgoliu si de cele mai multe ori este mult prea mare ca sa te poti bate cu el... Poti muta munti din loc, poti scrie pe cer “te iubesc” (cu majuscule chiar) ... poti sa renunti la tocuri/fotbal pentru o luna (fie doua)... poti chiar sa ii pregatesti o cina romantica si sa gatesti chiar tu . (bine, poate sa nu gatesti tu. ) insa “tip” mai al naibii ca orgoliu nu am vazut ...(poate doar “gura lumii”) si parca indiferent ce ai face nu este de ajuns sa arati ca mai vrei o sansa... ultima. Stai si te gandesti....oare mi se va da acea sansa..........o merit?

 Faci lucruri disperate, plangi, esti neputincios/a.... Cazi continuu si astepti sa te ridice cineva...esti convins/a ca noptile sunt lungi....... insa sa ne traiasca youtube-ul ca tare multe povesti de dragoste mai stie si multe manele si melodii care sa iti ajunga la “corason” ....uite-asa dai replay pe “baieti rai fete cuminti ” si iti amintesti cum l-ai sau ai sarutat/o prima data… si ce surprins/a iti amintesti ca era…si pui o melodie gen Holograf sau Adele sau CIA...sau chiar adrian minune ..florin salam.....(astea trebuie sa recunosti ca le pui pe repete de mai mule ori decat ar trebui).....Schimbi ritmul si te intorci la melodiile care pun pariu ca au fost scrise pentru voi doi… Si in tot acest timp plangi si plangi si iar plangi . Ce simplu ar fi sa iti raspunda la mesaj...sa spuna ca este bine si ca se pune in pat… ce linistita ar fi noaptea....Insa este clar ca nu o face. Altfel inchideai youtube-ul si stai si te gandesti „oare este bine sa caut perfectiunea intruchipata” gen fotomodele sau baieti care sa aiba cash sa ma duca in Player si Bamboo ca daca nu am nu stiu cate poze facute in cluburi inseamna ca nu exist..... Las pe fiecare sa traga concluzia corecta.......

Lectia de viata............

  Incerc din rasputeri sa revin, sa fiu si aici prezenta, cu ganduri, trairi, emotii…. ti s-a intamplat vreodata sa fii dezamagit/a de tine insuti? Am atat de multe de spus, dar un vocabular atat de sarac in momentul de fata…nu pot sa ma exprim, si nu stiu de unde pot sa primesc ajutor sufleteste pentru dezamagire...se pare ca am aflat ca moartea exista cu adevarat ..si am aflat ca nu trebuie sa fie neaparat fizica…Imi este greu totusi sa inteleg de ce oamenii, oamenii in care eu am crezut, si-au batut joc de increderea mea fata de ei… imi este greu sa inteleg de asemenea de ce mi-am batut eu joc de mine insumi? Nu este nimeni responsabil de suferinta mea, deoarece eu singura am produs-o prin faptul ca inca am incredere prea multa… vesnica mea problema..sunt mai mult dezamagita de mine… de faptul ca nu mi-am pierdut speranta, iar eu nu mai aveam dreptul la speranta… sunt dezamagita de orgoliul stupid la care nu am renuntat de cele mai multe ori..n-am asteptat decat un sentiment reciproc de incredere...nu reprosez nimic nimanui.. pentru ca nu poti impune sentimente inimii..pur si simplu nu poti… As-i vrea sa invat sa ma indragostesc, dar de cel care este indragostit la randul lui de mine.. sa reinvat sa construiesc sentimente, sa reinvat sa simt fluturi in stomac...chiar si cu lacrimi in ochi, am avut mereu puterea sa spun zambind “este în ordine....sunt ok ”… ca si acum...mi-am pastrat visele in ciuda unor deziluzii. Nu sunt in stare sa imi termin postarea, iar pentru asta, va rog sa mă scuzati…dar.... multumesc pentru lectia de viata care mi-a fost servita !!!