Incerc din rasputeri sa revin, sa fiu si aici prezenta, cu ganduri, trairi, emotii…. ti s-a intamplat vreodata sa fii dezamagit/a de tine insuti? Am atat de multe de spus, dar un vocabular atat de sarac in momentul de fata…nu pot sa ma exprim, si nu stiu de unde pot sa primesc ajutor sufleteste pentru dezamagire...se pare ca am aflat ca moartea exista cu adevarat ..si am aflat ca nu trebuie sa fie neaparat fizica…Imi este greu totusi sa inteleg de ce oamenii, oamenii in care eu am crezut, si-au batut joc de increderea mea fata de ei… imi este greu sa inteleg de asemenea de ce mi-am batut eu joc de mine insumi? Nu este nimeni responsabil de suferinta mea, deoarece eu singura am produs-o prin faptul ca inca am incredere prea multa… vesnica mea problema..sunt mai mult dezamagita de mine… de faptul ca nu mi-am pierdut speranta, iar eu nu mai aveam dreptul la speranta… sunt dezamagita de orgoliul stupid la care nu am renuntat de cele mai multe ori..n-am asteptat decat un sentiment reciproc de incredere...nu reprosez nimic nimanui.. pentru ca nu poti impune sentimente inimii..pur si simplu nu poti… As-i vrea sa invat sa ma indragostesc, dar de cel care este indragostit la randul lui de mine.. sa reinvat sa construiesc sentimente, sa reinvat sa simt fluturi in stomac...chiar si cu lacrimi in ochi, am avut mereu puterea sa spun zambind “este în ordine....sunt ok ”… ca si acum...mi-am pastrat visele in ciuda unor deziluzii. Nu sunt in stare sa imi termin postarea, iar pentru asta, va rog sa mă scuzati…dar.... multumesc pentru lectia de viata care mi-a fost servita !!!
La fel si eu dar nu inteleg de ce nu dai inapoi. Daca suferi acum ce se intampla in viitor?
RăspundețiȘtergere