"Raceala"................

  Sunt intrebata uneori cum de imi plac oamenii care emana raceala........ Sau aud ca "n-are cum sa-mi fie dor de cutare, ca a fost asa si asa." Ei bine, de-a lungul timpului am ajuns sa imi dau seama ca mie imi plac oamenii care emana "raceala". Pentru mine nu este raceala, este respect. Imi plac enorm oamenii care emana respect, oamenii care te fac sa stai drept in fata lor, oamenii care desi nu par sa arate, sunt plini de omenie, oamenii care te fac sa-ti doresti sa fii mai bun, sa perseverezi, sa nu renunti, oamenii care te ambitioneaza. Imi plac acei oameni care te fac sa-ti doresti sa nu-i dezamagesti. Imi plac acei oameni care desi par duri, misteriosi si inabordabili, sunt de fapt foarte sensibili si care fac bine fara sa spuna asta in gura mare.Imi plac oamenii care te cearta atunci cand este cazul, dar care n-o fac cu rautate, o fac tocmai ca sa te faca sa nu renunti si atunci cand meriti, te lauda, insa foarte subtil, fara sa te ridice in slavi. Nu te lauda neaparat prin vorbe, ci prin fapte. Doamne cat imi plac!!! .....Nu am avut parte de foarte multi astfel de oameni, dar cei care au fost au lasat amprente care nici in ziua de azi nu s-au sters. Si sunt foarte putini cei care reusesc sa fie asa. Sunt foarte putini cei care reusesc sa ma faca pe mine personal sa-mi fie rusine sa ma uit in ochii lor atunci cand n-am facut un lucru aparent banal...

Zi de februarie obisnuita.............

   Vezi, tu ca femeie (majoritatea) te uiti dupa putere la un barbat (bani sau pozitie sociala), si, se mai spune, psihologic vorbind, ca ne cautam oglinzile in oameni. Ceea ce suntem aia cautam, atunci de ce voi (majoritatea) va mai plangeti, ca sunteti sau o sa fiti lasate, exact de aceeasi barbati, cand impliniti 30-35-40 de ani, pentru unele mai "bune", mai tinere......Oare, nu trebuie sa cautati in barbati (si sa cultivati) un suflet cald, un suflet bun? In loc de bani, si putere sociala? Oare cand vedeti in barbati un suflet cald, si nu va simtiti atrase, (asa zisii monotoni, normali) mergand pe principiul oglinzii, nu este din cauza ca voi(majoritatea) aveti unul rece?.........Trebuie sa fii ignoranta sau oarba sa crezi ca nu femeia este cea care impune directia barbatului. Se spune ca femeia este gatul si barbatul este capul. Totusi, gatul da directia.......Pragmatismul domina specia umana, si nu este jumatatea barbateasca. Poate ca dintr-un instinct subconstient de gasirea celui mai bun partener, s-a pervertit acesta intr-o himera urata, numita goana dupa putere cu orice cost?

  Baza umana care ne defineste, dupa nevoile primare, este cea de siguranta, respect si iubire. Oare prin acest hei rup sistematic de cautare a ceva-ului mai bun, nu ne stricam aceasta balanta firava numita societate, creata tocmai pt siguranta, respect si inceredere? Omorand astfel chiar lucrurile pe care incearca sa le atinga......Se subintelege ca dragostea trece prin stomac, nimeni nu vrea sa moara de foame, dar de aici la opulenta este cale lunga si batuta, majoritatea oamenilor normali traiesc mai bine decat faraonii din egiptul antic, care si-ar fi dat o mana pentru a avea o toaleta si hartie igienica......Habar n-avem cat de norocosi suntem, pentru ca am uitat termenele de comparatie.

  Oare nu barbatul a facut totul in istorie, si bune si rele, ca sa impresioneze femeia? Oare nu femeia printr-un confort psihic incearca sa scape de aceasta responsabilitate care-i atarna greu pe umeri, de a il dirija ca o busola morala, pretinzand chiar faptul ca este femeie?.....Este putin ironic ca cea mai puternica faptura sa se dea si cea mai slaba.....Femeia.

  Am uitat ca fericirea vine si in esente mici dar tari, numite clipe magice. Si vorba aia, cele mai bune lucruri in viata sunt gratis, iar urmatoarele cele mai bune sunt foarte scumpe......Hai sa nu ne mai multumim cu lucruri second hand extrem de scumpe. Poti fi fericita si sa te uiti la un apus de soare cu persoana iubita de mana pe malul apei , intr-o zi de februarie obisnuita.

Numai pentru Acum..................

  Rareori, cand vine vorba de o despartire sau de un final, ne gandim la viitor...pentru ca in fata, nimic clar nu se vede...si nu functioneaza  nici un fel de „Totul va fi bine”...mai sanatos, mai la indemana este sa ne gandim back space, la ce am avut noi in spate...alta data...ca si alta data am crezut ca este "acum", "el/ea", pentru "mine", pentru "totdeauna"...si alta data am crezut ca o sa mor, ca nu o sa mai pot, nu o sa mai las pe nimeni, nu o sa ... dar cu timpul ... vine alt „acum”, alt „cineva” - nu neaparat mai bun sau mai rau...este doar altul/a.. vine pentru tine - sigur pentru tine, iti dai seama dupa cum te priveste, cum cauta motiv de-a mai sta, de-a nu pleca, de-a ramane...nu stii pentru cat timp, dar nici nu vrei sa te gandesti la asta. Incepe sa conteze acel „acum”...si iti traiesti mai ... cu optimism finalul/despartirea, amintindu-ti toate dramele si neimplinirile trecutului, care par atat de lipsite de sens,..acum...si parca incep sa se limpezeasca apele...si parca se intrezareste ceva, departe, in viitor...si parca incepi sa crezi ca „Totul va fi bine”...dar in unele seri, tot ce vrei, este ca Ea/El sa vina Acum...numai pentru acum, este suficient...pentru acea seara, in care pur si simplu nu poti adormi neimbratisat/a, neimpreuna...........Daca nu poate veni pentru totdeauna, oare poate veni numai pentru Acum??