Femeile.....

Oare mai exista femei pe lumea asta ?

.....................................................

Dar ce sunt femeile ?

  Pe zi ce trece, lumea devine o scena a femeilor false . Peste tot vezi numai personaje scoase dintr-o poveste, poate papusi Barbie … Dintr-odata toate vor sa fie de plastic, cu parul lung, drept, brunete sau blonde, extensii stralucitoare parca ar fi pamatuf de sters praful. Toate se afiseaza cu un bot de parca ar vrea sa isi masoare lungul nasului, prin atingerea cu buzele . Toate isi doresc sa fie mulatre, sau chiar negre, de aceea ori folosesc autobronzant putin mai mult decat este necesar, ori isi achizitioneaza un fond de ten mai inchis cu 3 nuante, poate , poate , peste noapte, vor reusi sa se mai inchida la culoare …

   Nu se mai poarta frumusetea. Nu conteaza daca iti sta bine, dar este necesar, chiar obligatoriu sa ai fard in obraz, buzele rosii, fusta trasa pana la piept si niste sani explozivi, 3 sferturi pe afara… Sa nu uitam de ciorapii albi pana la genunchi, asortati la niste pantofi foarte inalti, si foarte eleganti, ochelari de soare imensi , indiferent de vremea de afara , sau de cea din interiorul cladirii...

  Femeile vor sa fie apreciate, pozate , asa ca deja exista o pozitie clasica pentru a fotografia : Spatele drept, botul cat mai umflat, un picior inainte si stramba-te putin ! Ceva de genul "cheese", insa mult mai caraghios . Cand vei analiza poza din punct de vedere obiectiv, vei vedea ca arati exact ca o maimuta . Daca vrei sa fii subiectiva : esti perfecta, esti exact ca restul femeilor care gandesc ca si tine: subiectiv.

  Inca un “must-be” al femeilor (daca vrei sa ajungi sa fii femeie in ziua de azi), trebuie sa susti bisexualitatea. Asa ca nu mai astepta, cauta un tip, saruta-te cu el, si fa si o poza , apoi cauta 2 tipe si saruta-le si pe ele, fara sa uiti de poze ! Nu uita insa, sa pui aceste poze pe Facebook si sa le spui persoanelor respective cat de mult le iubesti , folosind apelative pe care majoritatea le folosesc incorporate intr-o injuratura de toata frumusetea…

  Oare de ce au ajuns femeile sa fie atat de false ? Oare barbatilor chiar le plac asemenea femei ? Oare isi doresc sa aiba langa ei o papusa de plastic, care isi controleaza orice miscare, isi da parul peste cap in fiecare secunda, si in schimb nu mai stie ce este viata reala ?

Unde a disparut naturaletea ? Unde sunt zambetele de pe fata femeilor ? Unde este dorinta de a fi iubita si apreciata pentru ceea ce esti , pentru felul tau de a te purta, de a reactiona, de a rade in hohote? Unde este gingasia, sensibilitatea, romantismul, pasiunea si tandretea femeilor ? De ce femeile incep sa se poarte de parca ar fi niste barbati cu buzele rosii si pe tocuri ?

  Femeia ar trebui sa fie ceva frumos, frumusete emanata de sufletul ei, frumusete venita din interior. O femeie frumoasa este cineva care nu incearca sa fie altceva decat este, care stie sa zambeasca si sa iubeasca . Cineva care se bucura de zapada, care alearga prin ploaie, care se bucura la primirea unui ghiocel. O femeie este frumoasa atunci cand este simpla si stie cat de frumoasa este …

...................................................................................................................................................................

  (Inspirata de unele poze de pe Facebook ale unor persoane necunoscute… Nu stiu unde au disparut fetele frumoase … Peste tot vezi numai pitipoance care nu vad cat de urat le sta ! In curand va disparea ultima frantura de naturalete si gingasie de pe fetele si corpurile femeilor … Si imi pare rau . Deja “pitiponceala" a devenit un curent mult prea puternic si cu o influenta mult prea mare si asupra fetelor de varste fragede…)

Un simplu vis.............

  Haide sa ne folosim de puterea imaginatiei noastre pentru a crea un vis colectiv, stiind insa ca acesta nu reprezinta altceva decat un simplu vis. Imagineaza-ti ca te afli intr-un mall urias in care exista sute de cinematografe Te uiti in jur ca sa vezi ce filme ruleaza si constati ca unul dintre ele are numele tau. Uimitor! Intri in cinematograf si constati ca sala este goala. O singura persoana se afla in ea. Te asezi in spatele ei, incercand sa nu o deranjezi dar ea nu te baga in seama. Intreaga ei atentie este focalizata asupra filmului.

  Te uiti la ecran, si surpriza! Recunosti toti eroii care apar pe el: parintii tai, fratii si surorile tale, iubitul sau iubita si prietenii tai. Constati apoi ca eroul principal al filmului esti chiar tu! Tu esti vedeta acestui film, tot scenariul lui iti prezinta povestea vietii tale. Mai mult, persoana din fata ta esti tot tu. Tu esti cel care isi contempla povestea propriei vieti. 

Desigur, eroul principal al filmului nu reprezinta decat interpretarea ta legata de tine, la fel cum celelalte personaje din el reprezinta interpretarea ta legata de ele. Dupa o vreme te simti coplesit de cele vazute, asa ca te decizi sa intri intr-o alta sala de cinematograf.

Si de aceasta data intalnesti in sala o singura persoana care se uita la film, iar aceasta nu te baga in seama, intrucat este prea concentrata. Privind ecranul, constati ca privesti aparent acelasi film, dar de data aceasta nu mai esti personajul principal, ci unul secundar. De fapt, filmul nu mai prezinta povestea vietii tale, ci povestea vietii mamei tale. Intr-adevar, persoana din fata ta este mama ta, care isi priveste concentrata filmul propriei sale vieti. Privind imaginile, iti dai seama ca mama ta nu este exact persoana care aparea in filmul tau. Felul in care se proiecteaza mama ta pe sine difera de maniera in care o percepi tu. Asa ar dori ea sa fie perceputa de cei din jur. Tu stii insa ca aceste imagini nu corespund realitatii. Mama ta nu face altceva decat sa joace un rol, dar acest rol corespunde manierei in care se percepe ea pe sine, si acest lucru te socheaza.

Observi apoi ca personajul care are fata ta nu corespunde nici el celui din filmul tau. Fara sa vrei, iti spui: ,-Bine, dar acesta nu sunt eu!" intr-adevar, nu esti tu, dar asa te percepe mama ta. Asta crede ea despre tine, iar imaginea rezultata difera fundamental de cea care exista in mintea ta. Observi apoi eroul care il reprezinta pe tatal tau, respectiv maniera in care este perceput acesta de mama ta, si constati din nou ca el nu corespunde cu cel din filmul tau. Tu il percepi altfel pe tatal tau decat il percepe mama ta. Din acest punct de vedere, perceptiile mamei tale ti se par complet distorsionate, inclusiv cele referitoare la ceilalti eroi ai filmului. De pilda, observi felul in care mama ta o percepe pe iubita ta (sau il percepe pe iubitul tau). De data aceasta, imaginea ti se pare atat de distor­sionata incat chiar te simti putin suparat/a pe ea. „Cum indrazneste!?" Enervat, te ridici si iesi din sala de cinema­tograf.

Intri apoi in urmatoarea sala si constati ca pe ecran ruleaza povestea vietii iubitei/iubitului tau. Observi felul in care te percepe aceasta/acesta, iar eroul care iti poarta numele este la fel de diferit, nu doar de eroul din filmul tau, dar si de cel din filmul mamei tale. Observi felul in care iti percepe familia si prietenii, dar si cel in care se percepe ea/el pe sine. Si de aceasta data, constati ca aceste perceptii nu corespund cu ale tale. 

Dupa ce ai vazut toate aceste filme, te decizi sa intri din nou in prima sala, pentru a-ti revedea filmul propriei vieti. Il privesti pe eroul care iti joaca rolul, dar acum nu mai crezi nimic din ceea ce vezi. Ai inteles in sfarsit ca povestea vietii tale nu este altceva decat o simpla poveste; intreaga viata ai jucat un anumit rol, dar acesta nu ti-a folosit la nimic, intrucat nimeni din afara ta nu te-a perceput asa cum ti-ai fi dorit tu. Realizezi acum ca drama din filmul vietii tale nu este perceputa ca atare de cei din jurul tau, a caror atentie este mult prea focalizata asupra filmului care se deruleaza in propria lor minte. La urma urmelor, ei nu te-au observat nici macar cand te-ai asezat in spatele lor, in salile de cinematograf in care rulau filmele vietilor lor! Toti actorii isi focalizeaza atentia exclusiv asupra povestii lor, care reprezinta pentru ei singura realitate pe care o cunosc. Ei sunt atat de concentrati asupra realitatii pe care si-au creat-o incat nu isi observa nici macar propria lor prezenta, respectiv pe cel care se uita la filmul vietii lor.

  In clipa in care vei intelege acest lucru, totul se va schimba pentru tine. Nimic nu va mai ramane la fel, intrucat acum iti vei da seama ce se intampla de fapt. Oamenii traiesc in propria lor lume, in propriul lor film, in propria lor poveste. Ei isi investesc intreaga credinta in aceasta poveste, care devine pentru ei adevarul absolut. De fapt, este un adevar relativ, intrucat nu este acceptat pe deplin decat de ei. Iti vei da astfel seama ca opiniile lor legate de tine nu au nimic de-a face cu tine cel real, ci doar cu personajul care traieste in filmul lor, si care nu este identic cu personajul din filmul tau. De pilda, personajul pe care il critica sau il condamna este eroul din filmul lor, care nu are nimic de-a face cu tine. Tot ceea ce cred oamenii despre tine se refera de fapt la imaginea pe care o au ei in legatura cu tine, care nu este totuna cu tine.

Cred ca iti este clar in acest moment ca oamenii care te iubesc cel mai mult nu te cunosc aproape deloc, la fel cum nici tu nu ii cunosti. Singurul lucru pe care il stii despre ei este ceea ce crezi despre ei. Tu nu cunosti decat imaginea pe care ti-ai creat-o in legatura cu ei, iar aceasta imagine nu are nimic de-a face cu adevarul lor launtric. Credeai ca iti cunosti foarte bine parintii, iubitul,iubita si prietenii, dar adevarul este ca nu ai nici cea mai mica idee ce se petrece in universul lor subiectiv, ce gandesc ei, ce simt si ce viseaza; inca si mai surprinzator este faptul ca pana acum credeai ca te cunosti pe tine insuti. Adevarul este ca nu te cunosti nici macar pe tine insuti, intrucat ai jucat atat de multa vreme diferite roluri incat ai ajuns sa le stapanesti perfect, uitand de cel care esti cu adevarat.

Iti dai astfel seama cat de ridicol este sa spui ca: „Iubita/iubitul mea/meu nu ma intelege. Nimeni nu ma intelege." Sigur ca nu te inteleg. La urma urmelor, nici macar tu insuti nu te intelegi. Personalitatea ta se schimba tot timpul, in fiecare clipa, in functie de rolul pe care il joci, de ceilalti eroi din povestea ta sau de maniera in care se deruleaza visul tau in momentul respectiv. Atunci cand esti acasa, iti asumi o anumita personalitate. Atunci cand esti la serviciu, iti asumi o cu totul alta personalitate. In mijlocul prietenilor tai iti pui o anumita masca. In mijlocul prietenelor tale, iti pui o alta masca.

Cu toate acestea, intreaga viata ai pornit de la premisa ca ceilalti oameni te cunosc foarte bine. De aceea, ori de cate ori nu au facut ceea ai fi dorit tu sa faca, ai interpretat reactia lor la modul personal, ai reactionat cu manie si te-ai folosit de cuvinte pentru a crea o intreaga drama fara niciun rost.

In acest context, este usor de inteles de ce exista atatea conflicte intre oameni. Aceasta planeta este populata cu miliarde de visatori care nu sunt constienti de faptul ca ceilalti oameni traiesc in propria lor lume subiectiva si isi viseaza propriile vise. Ei nu cunosc decat un singur punct de vedere, cel al eroului principal din filmul lor, in care totul se refera la ei. Atunci cand eroii din rolurile secundare afirma ceva care nu corespunde punctului lor de vedere, ei se infurie si incearca sa isi apere pozitia, isi doresc ca ceilalti eroi sa joace rolurile pe care ei le atribuie lor, iar atunci cand nu o fac, se simt raniti. Altfel spus, ei iau totul in nume personal.

 Daca ai inteles acest lucru, ti-ai dat cu siguranta seama si care este solutia, care este pe cat de simpla, pe atat de logica: nu interpreta nimic la modul personal.

Fiecare zi este o minune...........

   Cred ca fiecare zi este o minune si asta ma face sa simt extraordinarul de care sunt inconjurata. Frumusetea, caldura, culoarea si naturaletea sunt doar cateva din calitatile unei zile pline de magie. Nu ai nevoie de ochelari speciali pentru a vedea minunatia ci de un suflet destul de mare si inocent ca sa o poti simti si trai. Fiecare moment trait frumos este o amintire eterna. Fiecare om intrat în viata ta este o bucurie imensa. Sau cel putin asa ar trebui sa fie. Simplitatea ar trebui sa fie principala noastra tema de zi cu zi. Cum sa ne imbogatim spiritual dar si financiar cu putinul pe care il avem. Cum sa atragem mai mult la acel putin , cum sa multiplicam toate sentimentele frumoase din interior, cum sa le daruim, cum sa ne fericim , cum sa ne apropiem mai mult de idealul pe care il visam, aceste sunt subiectele pe care ar trebui sa le aplicam, sa le dezvoltam zilnic.

 Cred ca fiecare clipa ne ofera sansa si oportunitatea de a invata si cunoaste lucruri noi, de a ne descoperi pasiuni si placeri, de a ne dezvolta si de a reflecta la punctele importante de pe lista noastra. ........Cred ca fiecare zi este o adevarata oaza de fericire sau cel putin ar putea deveni daca i-am oferi o sansa....... Cred ca putem sa numaram sau sa punem in balanta lucrurile pozitive sau placute de care avem parte zilnic....... Cred ca putem sa ne revigoram, sa ne zbatem , sa ne intarim la gandul ca toata viata noastra ar putea deveni la fel de fericita, extraordinara daca ne-am da putin mai mult interesul. ......Cred ca fiecare zi este un dar extraordinar. Un dar nepretuit. Un dar inestimabil. Sansa la vise, la viata, la iubire, la fericire nu este un dar mediocru asa cum se pare ca gandim atunci cand suntem la pamant. Dimpotriva, ar trebui sa ne ambitionam si mai mult , tocmai gandindu-ne la toate aceste privilegii. 

 Cred ca fiecare zi ar putea fi transformata in cea mai buna zi din viata noastra. Si la fel si cea de dupa.Si urmatoarea la fel. Doar gandind si construind cu placere si dedicatie putem face ceva cu adevarat miraculos din viata noastra. 

  Inca mai cred … ca astazi poate fi acea zi in care vom realiza cat de important este sa fim recunoscatori si iubitori, si ne vom trezi din somnul lenes in care ne scufundam clipa de clipa.