Haide sa ne folosim de puterea imaginatiei noastre pentru a crea un vis colectiv, stiind insa ca acesta nu reprezinta altceva decat un simplu vis. Imagineaza-ti ca te afli intr-un mall urias in care exista sute de cinematografe Te uiti in jur ca sa vezi ce filme ruleaza si constati ca unul dintre ele are numele tau. Uimitor! Intri in cinematograf si constati ca sala este goala. O singura persoana se afla in ea. Te asezi in spatele ei, incercand sa nu o deranjezi dar ea nu te baga in seama. Intreaga ei atentie este focalizata asupra filmului.
Te uiti la ecran, si surpriza! Recunosti toti eroii care apar pe el: parintii tai, fratii si surorile tale, iubitul sau iubita si prietenii tai. Constati apoi ca eroul principal al filmului esti chiar tu! Tu esti vedeta acestui film, tot scenariul lui iti prezinta povestea vietii tale. Mai mult, persoana din fata ta esti tot tu. Tu esti cel care isi contempla povestea propriei vieti.
Desigur, eroul principal al filmului nu reprezinta decat interpretarea ta legata de tine, la fel cum celelalte personaje din el reprezinta interpretarea ta legata de ele. Dupa o vreme te simti coplesit de cele vazute, asa ca te decizi sa intri intr-o alta sala de cinematograf.
Si de aceasta data intalnesti in sala o singura persoana care se uita la film, iar aceasta nu te baga in seama, intrucat este prea concentrata. Privind ecranul, constati ca privesti aparent acelasi film, dar de data aceasta nu mai esti personajul principal, ci unul secundar. De fapt, filmul nu mai prezinta povestea vietii tale, ci povestea vietii mamei tale. Intr-adevar, persoana din fata ta este mama ta, care isi priveste concentrata filmul propriei sale vieti. Privind imaginile, iti dai seama ca mama ta nu este exact persoana care aparea in filmul tau. Felul in care se proiecteaza mama ta pe sine difera de maniera in care o percepi tu. Asa ar dori ea sa fie perceputa de cei din jur. Tu stii insa ca aceste imagini nu corespund realitatii. Mama ta nu face altceva decat sa joace un rol, dar acest rol corespunde manierei in care se percepe ea pe sine, si acest lucru te socheaza.
Observi apoi ca personajul care are fata ta nu corespunde nici el celui din filmul tau. Fara sa vrei, iti spui: ,-Bine, dar acesta nu sunt eu!" intr-adevar, nu esti tu, dar asa te percepe mama ta. Asta crede ea despre tine, iar imaginea rezultata difera fundamental de cea care exista in mintea ta. Observi apoi eroul care il reprezinta pe tatal tau, respectiv maniera in care este perceput acesta de mama ta, si constati din nou ca el nu corespunde cu cel din filmul tau. Tu il percepi altfel pe tatal tau decat il percepe mama ta. Din acest punct de vedere, perceptiile mamei tale ti se par complet distorsionate, inclusiv cele referitoare la ceilalti eroi ai filmului. De pilda, observi felul in care mama ta o percepe pe iubita ta (sau il percepe pe iubitul tau). De data aceasta, imaginea ti se pare atat de distorsionata incat chiar te simti putin suparat/a pe ea. „Cum indrazneste!?" Enervat, te ridici si iesi din sala de cinematograf.
Intri apoi in urmatoarea sala si constati ca pe ecran ruleaza povestea vietii iubitei/iubitului tau. Observi felul in care te percepe aceasta/acesta, iar eroul care iti poarta numele este la fel de diferit, nu doar de eroul din filmul tau, dar si de cel din filmul mamei tale. Observi felul in care iti percepe familia si prietenii, dar si cel in care se percepe ea/el pe sine. Si de aceasta data, constati ca aceste perceptii nu corespund cu ale tale.
Dupa ce ai vazut toate aceste filme, te decizi sa intri din nou in prima sala, pentru a-ti revedea filmul propriei vieti. Il privesti pe eroul care iti joaca rolul, dar acum nu mai crezi nimic din ceea ce vezi. Ai inteles in sfarsit ca povestea vietii tale nu este altceva decat o simpla poveste; intreaga viata ai jucat un anumit rol, dar acesta nu ti-a folosit la nimic, intrucat nimeni din afara ta nu te-a perceput asa cum ti-ai fi dorit tu. Realizezi acum ca drama din filmul vietii tale nu este perceputa ca atare de cei din jurul tau, a caror atentie este mult prea focalizata asupra filmului care se deruleaza in propria lor minte. La urma urmelor, ei nu te-au observat nici macar cand te-ai asezat in spatele lor, in salile de cinematograf in care rulau filmele vietilor lor! Toti actorii isi focalizeaza atentia exclusiv asupra povestii lor, care reprezinta pentru ei singura realitate pe care o cunosc. Ei sunt atat de concentrati asupra realitatii pe care si-au creat-o incat nu isi observa nici macar propria lor prezenta, respectiv pe cel care se uita la filmul vietii lor.
In clipa in care vei intelege acest lucru, totul se va schimba pentru tine. Nimic nu va mai ramane la fel, intrucat acum iti vei da seama ce se intampla de fapt. Oamenii traiesc in propria lor lume, in propriul lor film, in propria lor poveste. Ei isi investesc intreaga credinta in aceasta poveste, care devine pentru ei adevarul absolut. De fapt, este un adevar relativ, intrucat nu este acceptat pe deplin decat de ei. Iti vei da astfel seama ca opiniile lor legate de tine nu au nimic de-a face cu tine cel real, ci doar cu personajul care traieste in filmul lor, si care nu este identic cu personajul din filmul tau. De pilda, personajul pe care il critica sau il condamna este eroul din filmul lor, care nu are nimic de-a face cu tine. Tot ceea ce cred oamenii despre tine se refera de fapt la imaginea pe care o au ei in legatura cu tine, care nu este totuna cu tine.
Cred ca iti este clar in acest moment ca oamenii care te iubesc cel mai mult nu te cunosc aproape deloc, la fel cum nici tu nu ii cunosti. Singurul lucru pe care il stii despre ei este ceea ce crezi despre ei. Tu nu cunosti decat imaginea pe care ti-ai creat-o in legatura cu ei, iar aceasta imagine nu are nimic de-a face cu adevarul lor launtric. Credeai ca iti cunosti foarte bine parintii, iubitul,iubita si prietenii, dar adevarul este ca nu ai nici cea mai mica idee ce se petrece in universul lor subiectiv, ce gandesc ei, ce simt si ce viseaza; inca si mai surprinzator este faptul ca pana acum credeai ca te cunosti pe tine insuti. Adevarul este ca nu te cunosti nici macar pe tine insuti, intrucat ai jucat atat de multa vreme diferite roluri incat ai ajuns sa le stapanesti perfect, uitand de cel care esti cu adevarat.
Iti dai astfel seama cat de ridicol este sa spui ca: „Iubita/iubitul mea/meu nu ma intelege. Nimeni nu ma intelege." Sigur ca nu te inteleg. La urma urmelor, nici macar tu insuti nu te intelegi. Personalitatea ta se schimba tot timpul, in fiecare clipa, in functie de rolul pe care il joci, de ceilalti eroi din povestea ta sau de maniera in care se deruleaza visul tau in momentul respectiv. Atunci cand esti acasa, iti asumi o anumita personalitate. Atunci cand esti la serviciu, iti asumi o cu totul alta personalitate. In mijlocul prietenilor tai iti pui o anumita masca. In mijlocul prietenelor tale, iti pui o alta masca.
Cu toate acestea, intreaga viata ai pornit de la premisa ca ceilalti oameni te cunosc foarte bine. De aceea, ori de cate ori nu au facut ceea ai fi dorit tu sa faca, ai interpretat reactia lor la modul personal, ai reactionat cu manie si te-ai folosit de cuvinte pentru a crea o intreaga drama fara niciun rost.
In acest context, este usor de inteles de ce exista atatea conflicte intre oameni. Aceasta planeta este populata cu miliarde de visatori care nu sunt constienti de faptul ca ceilalti oameni traiesc in propria lor lume subiectiva si isi viseaza propriile vise. Ei nu cunosc decat un singur punct de vedere, cel al eroului principal din filmul lor, in care totul se refera la ei. Atunci cand eroii din rolurile secundare afirma ceva care nu corespunde punctului lor de vedere, ei se infurie si incearca sa isi apere pozitia, isi doresc ca ceilalti eroi sa joace rolurile pe care ei le atribuie lor, iar atunci cand nu o fac, se simt raniti. Altfel spus, ei iau totul in nume personal.
Daca ai inteles acest lucru, ti-ai dat cu siguranta seama si care este solutia, care este pe cat de simpla, pe atat de logica: nu interpreta nimic la modul personal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu