Multumesc..........

   
 

   Nu am inteles oamenii care au plecat din viata mea, asa cum si eu nu am fost inteleasa de cei pe care i-am lasat in urma. Totusi astazi as vrea sa ii multumesc unui om special care a trecut prin viata mea. Ii multumesc ca a stiut sa renunte la mine dar sa ramana acolo atunci cand am cea mai mare nevoie. El m-a invatat cine sunt azi, m-a sfatuit, mi-a fost intai de toate prieten, coleg, psiholog, frate si multe altele. Nu am stiut sa ii inteleg tacerea pentru un timp si faptul ca a zis sa merg inainte si sa nu ma uit inapoi. 

Atunci cand am avut un moment de cumpana in viata mea a fost prima persoana care am stiut ca ma poate ajuta. L-am cautat in disperare pana am reusit sa il gasesc. Mi-a raspuns cu o atitudine la fel de sincera si prietenoasa cum ma obisnuise si m-a ajutat sa depasesc momentul. Nu a stiut ce sa imi faca dar a fost acolo si simpla lui rasuflare cand ma asculta pe mine ma facea sa ma simt mai bine.

  Ii multumesc celui care a avut incredere in mine, care mi-a dat sfaturi despre cum sa trec peste orice obstacol si sa ies invingatoare din orice batalie, care mi-a zis ca este mandru de femeia care o vede azi in fata, care mi-a oferit sinceritate, clipe de neuitat, sprijin, vise indeplinite si care m-a invatat sa lupt, sa nu renunt, sa am grija de mine si de cei care ma iubesc.

  Azi...cu multa dragoste si dor, celui care m-a incurajat mereu si care acolo in sufletul meu are un loc special.

Mi-e dor ..............

    

   Mi-e dor de lucrurile marunte.....in plus, mi-e dor de o imbratisare, mi-e dor sa adorm fara vise si sa ma trezesc zambind tampa cu gandul ca lumea este atat de frumoasa...viata este mult mai frumoasa cand vrei sa te indragostesti...sa vrei sa ai goluri in stomac, sa vrei zambete furate si tineri de mana... ce ciudat nu ?? lucruri simple ..chiar banale dar care te fac fericit.... am realizat ca in sfarsit sunt pregatita pentru ceea ce nu credeam ca voi mai fi vreodata... brusc am inceput sa ma gandesc cum era odata....chiar si 20 de telefoane pe zi doar sa ne auzim vocea... am inceput sa vreau sa ajung in camera si sa nu adorm singura, sa gasesc pe cineva care sa imi spuna "bine ai venit!", sa ma ia in brate si sa ma simt in prezenta sa in al noualea cer....oare nu cu totii ajungem la un moment dat sa ne dorim o astfel de normalitate?

  O fi varsta de vina sau... ce ?? nu am nici cea mai mica idee... ma tot intreb si nu gasesc un raspuns.. poate pentru simplul fapt ca sunt nostalgica zilele acestea...tot ce se poate.. ce ciudata este si viata asta..sunt fericita si implinita si aici ma aflu exact acum unde mi-am dorit, lucrurile se aseaza pe zi ce trece si totusi imi lipseste ceva... si lipseste destul de mult..nu sunt intreaga..oare suntem facuti ca niciodata sa nu fim multumiti cu ce avem?? sau... oare nu suntem niciodata complet fericiti daca nu iubim?? suntem meniti sa ne dorim intotdeauna sa impartim totul cu cineva... sa ne strigam durerea, implinirea, succesul sau esecul.... suntem construiti sa ne gasim perechea potrivita, acel cineva care sa imparta aceleasi ganduri cu noi, acel cineva care sa ne inteleaga pasiunile si nebuniile.

Egoista.............

   Foarte mult timp mi s-a reprosat ca sunt egoista. Si inca mi se reproseaza. Chiar incepusem sa cred si eu asta si sa ma invinovatesc pentru faptul ca ma gandesc mai intai la mine si-apoi la cei din jurul meu. Dar m-am gandit mai bine.
Da, chiar m-am gandit si am ajuns la concluzia ca nu am absolut niciun motiv sa ma simt vinovata. Ca egoismul meu inseamna ca ma respect suficient de mult incat sa nu ma neglijez in primul rand pe mine si sa nu permit nimanui sa o faca.
Lacrimile mi le-am plans singura. Durerile sufletesti le-am simtit singura. Pierderile si tradarile le-am depasit de una singura. Nimic din toate astea nu s-a impartit la doi, desi omul se amageste uneori ca alaturi de cineva totul se injumatateste. Teoretic. In realitate insa, totul se simte la intensitate maxima de unul singur.
Atunci cand pui pe oricine altcineva pe primul loc in viata ta exista riscul de a-ti calca singur pe propria demnitate si de a te impiedica de tine insuti incercand sa satisfaci nevoile celuilalt.
   Eu invat sa nu ma mai simt vinovata atunci cand mi se spune ca sunt egoista. Si invat asta in fiecare zi.