Nu am inteles oamenii care au plecat din viata mea, asa cum si eu nu am fost inteleasa de cei pe care i-am lasat in urma. Totusi astazi as vrea sa ii multumesc unui om special care a trecut prin viata mea. Ii multumesc ca a stiut sa renunte la mine dar sa ramana acolo atunci cand am cea mai mare nevoie. El m-a invatat cine sunt azi, m-a sfatuit, mi-a fost intai de toate prieten, coleg, psiholog, frate si multe altele. Nu am stiut sa ii inteleg tacerea pentru un timp si faptul ca a zis sa merg inainte si sa nu ma uit inapoi.
Atunci cand am avut un moment de cumpana in viata mea a fost prima persoana care am stiut ca ma poate ajuta. L-am cautat in disperare pana am reusit sa il gasesc. Mi-a raspuns cu o atitudine la fel de sincera si prietenoasa cum ma obisnuise si m-a ajutat sa depasesc momentul. Nu a stiut ce sa imi faca dar a fost acolo si simpla lui rasuflare cand ma asculta pe mine ma facea sa ma simt mai bine.
Ii multumesc celui care a avut incredere in mine, care mi-a dat sfaturi despre cum sa trec peste orice obstacol si sa ies invingatoare din orice batalie, care mi-a zis ca este mandru de femeia care o vede azi in fata, care mi-a oferit sinceritate, clipe de neuitat, sprijin, vise indeplinite si care m-a invatat sa lupt, sa nu renunt, sa am grija de mine si de cei care ma iubesc.
Azi...cu multa dragoste si dor, celui care m-a incurajat mereu si care acolo in sufletul meu are un loc special.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu