De neinlocuit............

  M-am abtinut cu greu sa nu "te caut"..iti spun sincer .. mi-a fost foarte foarte greu....nu puteam sa te privesc ......si sa ma gandesc ca nu mai esti ....cat de mult mi-am dorit sa te vad in fata ochilor macar pentru o clipa, ma multumeam si cu un vis.....cat de mult mi-am dorit o imbratisare macar fie ea si de o secunda... pffff numai eu stiu cat de greu mi-a fost... puneam mana pe telefon si ma uitam la numarul tau minute in sir...dar nu mai avem pe cine sa sun, stiam ca nu va mai raspunde nimeni ...iarta-ma .. poate ca si tu ti-ai fi dorit sa ma vezi.. am specifact POATE.. este posibil sa ma insel...dar gandul ca nu mai esti ma pietrificat .......este un sentiment ciudat... este prima data in viata mea cand mi se intampla sa traiesc asemenea clipe de cosmar...nu am dormit foarte multe nopti ..am derulat in mintea mea .. toate clipele petrecute impreuna ... si ziua cand ma plimbam pe strazi.. ma uitam in toate partile...poate din intamplare te vad, sau cineva sa imi spuna "gata...farsa a luat sfarsit"...dar din pacate nu s-a intamplat nici acest lucru.....Am incercat sa te scot din adancul inimi mele.... Pentru un moment doar sa te privesc o data si sa-ti soptesc... Te iubesc. Dar nu am putut... Mi-am intrebat sufletul de ce nu se poate... iar el mi-a soptit: pentru ca va ramane acolo pentru totdeauna spunandu-mi ca esti un ingeras pe care trebuie sa il hranesc cu dragoste... Atunci am inteles ca tu erai acea persoana la care am visat toata viata, tu erai acea persoana cu care imi doream sa-mi traiesc tot restul vietii, tu erai acea persoana la care puteam sa-i spun cu toata fiinta mea Te iubesc! Care sunt de fapt doar doua cuvinte pe care le rostesti intr-o secunda...dar iti trebuie o viata sa le traiesti...Vreau sa stii ca esti in mintea si in sufletul meu in fiecare secunda pe care o traiesc ... o sa te iubesc toata viata mea.. a trecut prea mult timp.. si nu a reusit nimeni sa-ti ia locul oricat am incercat..esti de neinlocuit .......my Angel 

Bad girls...........

  Cu cat un barbat simte ca esti mai lesinata, cu atat se satura mai repede de tine. Este adevarat ca la inceput se va simti flatat, insa exista un moment cheie in care i se ia. Si gata!

Si atunci pleaca, tu te intrebi cu ce-ai gresit, ca ai facut totul perfect, ai fost dedicata si umila, si-ti pisi ochii luni in sir, ca intr-un final sa-l vezi de mana cu o femeie care-l trateaza ca pe-un pres. Iar el este îndragostit lulea si prost ca un mop. Dar este fericit!...............Pentru ca barbatii prefera fetele rele. Alea bune sunt prea usor de cucerit.

Dor...........

  De fiecare data cand ma certam cu cineva imi spuneam: "Da! Asta este cea mai urata senzatie...mahnirea!". Dar dupa fiecare minciuna pe care o auzeam, incet, ma convingeam ca a fi mintit, este o boala grea. Faptul ca ti s-a ascuns ceva si ai fost luat de prost, nu iti afecteaza atat de tare orgoliul cat aduce daune psihicului si "corazonului". Am mai gandit putin problema si am decis ca sentimentul de vinovatie este "inculpatul". Analizand la rece, pe parcursul anilor, am ajuns la concluzia ca toate cele enumerate mai sus sunt, intr-adevar neplacute. Diferite toate, fiecare iti genereaza o anumita stare, un anumit grad de tristete, actioneaza pana la un nivel asupra "sanatatii" inimii. Da, toate sunt pacatoase, produc daune, dar nu toate sunt ireversibile sau irecuperabile. Pentru unele mai este speranta. Sau pentru unii oameni. Exista insa un "virus" care te omoara incet si sigur, iti ia cate o ora, doua, trei, o zi din viata. Apoi 5 luni, 4 ani sau 26 si realizezi ca spectacolul s-a terminat si se trag cortinele. Lent si dureros, nu permite regenerarea, taie in carne vie. Nu are remediu, nu poate fi anihilat cu un "medicament" din categoria sentimentelor pozitive. Constituie o lipsa, un gol care nu va putea fi umplut niciodata cu nimic. Este ca si cum ti ai taia o mana. Poti sa traiesti asa, cu cicatricea atat pe corp cat si in suflet. Dar nu ai cum sa o inlocuiesti, orice ai face. Este precum un calau care nu iti da dreptul la replica, face abstractie de ce ai tu in suflet, cum te cheama, daca mergi la biserica sau de unde te imbraci. Este6 cea mai aspra pedeapsa pe care o poate primi un om, care nici nu il ucide, dar nici nu il lasa sa traiasca. DORUL. Fie iti este dor de bunicul pe care nu il mai, de prietena care s-a mutat din oras, de parinti sau de cel pe care l-ai iubit prea mult si l-ai pierdut, tot DOR se numeste. Si dorul doare. Si te macina pana nu mai poti. Si stii care e partea proasta? Chiar si atunci cand nu mai poti... mai poti. ...Imi este dor..........