Dor...........

  De fiecare data cand ma certam cu cineva imi spuneam: "Da! Asta este cea mai urata senzatie...mahnirea!". Dar dupa fiecare minciuna pe care o auzeam, incet, ma convingeam ca a fi mintit, este o boala grea. Faptul ca ti s-a ascuns ceva si ai fost luat de prost, nu iti afecteaza atat de tare orgoliul cat aduce daune psihicului si "corazonului". Am mai gandit putin problema si am decis ca sentimentul de vinovatie este "inculpatul". Analizand la rece, pe parcursul anilor, am ajuns la concluzia ca toate cele enumerate mai sus sunt, intr-adevar neplacute. Diferite toate, fiecare iti genereaza o anumita stare, un anumit grad de tristete, actioneaza pana la un nivel asupra "sanatatii" inimii. Da, toate sunt pacatoase, produc daune, dar nu toate sunt ireversibile sau irecuperabile. Pentru unele mai este speranta. Sau pentru unii oameni. Exista insa un "virus" care te omoara incet si sigur, iti ia cate o ora, doua, trei, o zi din viata. Apoi 5 luni, 4 ani sau 26 si realizezi ca spectacolul s-a terminat si se trag cortinele. Lent si dureros, nu permite regenerarea, taie in carne vie. Nu are remediu, nu poate fi anihilat cu un "medicament" din categoria sentimentelor pozitive. Constituie o lipsa, un gol care nu va putea fi umplut niciodata cu nimic. Este ca si cum ti ai taia o mana. Poti sa traiesti asa, cu cicatricea atat pe corp cat si in suflet. Dar nu ai cum sa o inlocuiesti, orice ai face. Este precum un calau care nu iti da dreptul la replica, face abstractie de ce ai tu in suflet, cum te cheama, daca mergi la biserica sau de unde te imbraci. Este6 cea mai aspra pedeapsa pe care o poate primi un om, care nici nu il ucide, dar nici nu il lasa sa traiasca. DORUL. Fie iti este dor de bunicul pe care nu il mai, de prietena care s-a mutat din oras, de parinti sau de cel pe care l-ai iubit prea mult si l-ai pierdut, tot DOR se numeste. Si dorul doare. Si te macina pana nu mai poti. Si stii care e partea proasta? Chiar si atunci cand nu mai poti... mai poti. ...Imi este dor..........