Niciodata nu mi-a placut aroganta unui barbat si nici momentul in care el a concis ca sunt ireparabil indragostita de el. Prea putini au inteles ca sunt, de fapt, o femeie complicata, care nu se multumeste niciodata cu putin. Am nevoie necontenit de dovezi de dragoste si afectiune. Cedez greu.....poate asta ma face speciala, nu stiu. Mi s-a spus zilele trecute ca sunt o femeie in adevaratul sens al cuvantului. Nu stiu daca sunt. Uneori sunt o copila capricioasa. Si, mai presus de toate, ma indragostesc greu si sunt greu de iubit si de pastrat. Nu lupt pentru o persoana decat daca mi se dovedeste ca merita efortul. Nu sunt o pustoaica ce se arunca legata la ochi si ia decizii din pasiune pe moment. Urasc barbatii care nu inteleg asta. Nu ma las cucerita de doua vorbe frumoase. Acord timp barbatului de langa mine nu pentru ca ma indragostesc dupa ce am iesit la o cafea, ci pentru ca imi place sa cred ca in fiecare dintre noi este ceva demn de iubit. Imi place sa vad in strafundul sufletului. Sa inteleg ce, cum si de ce. Imi plac povestile despre iubirile lui pierdute, doar ele l-au facut barbatul care este astazi. Dar atentia pe care o acord nu are nici cea mai mica legatura cu iubirea. La mine iubirea se naste greu… si moare greu. Da, port in suflet amintirea unui om pe care inca il iubesc. Nu caut sa-l inlocuiesc cu nimic... Am o poveste in spate care m-a facut ceea ce sunt azi, care m-a facut atat de rece si de greu de pastrat.
