WAKEUP.............

Cand o sa ne desteptam ?? cand o sa deschidem ochii ?? cand o sa realizam ca nu avem nevoie sa alergam dupa lucruri materiale ca sa obtinem fericirea sufleteasca....... Poate atunci cand va fi prea tarziu....poate in momentul in care veti pierde incetul cu incetul aceste lucruri minunate (iubirea si linistea sufleteasca a formarii unui camin, si cea mai mare avere a unui om si rostul lui pe pamant : formarea unui familii si un copil ) pentru care ar trebui sa fim recunoscatori... poate, atunci cand va veti trezi batrani, monotoni, bolnavi, singuri, nefericiti, neimpliniti, veti constientiza cat de mult ati pierdut....cat de mult puteti cladi, cat de departe puteti ajunge si ce oameni puteti deveni, daca nu uitam aceste lucruri 'minore' ... cu siguranta, veti fi fericiti si bogati sufleteste.... va veti putea indeplini toate dorintele avute vreodata...dar, tineti minte, ca aceasta fericire pe care multi o alegeti este doar temporara, tine atat cat tin si banii... daca esti o minte stralucita, atunci vei investi o parte din bani in afaceri menite sa-ti asigure stabilitate financiara si profit...asa se intampla si in cealalta parte...o minte strălucita va investi in oameni, in dragoste, in bucuria produsa de lucrurile marunte, in sanatate, in grija si incredere, in familie si in copiii vostri, in suportul prietenilor, intr-o viata implinita si fericita... 

Voi ce alegeti?...... viata asta cu averi materiale si puneti amprenta pe orice altceva decat credinta si iubirea aproapelui........ nu pot spune decat ca imi este mila de sufletul vostru...

Fara "masca"

   Renuntati la masti inainte de a uita cine sunteti cu adevarat. Faceti exercitii de sinceritate cat mai ample. Se poate! Mie-mi reusesc. Pe deplin.

Nu va inchideti, ba chiar ziditi, incaperi, sau chiar aripi intregi, din propriul Castel interior. Sunt acolo comori ce va apartin launtric si de care riscati sa uitati cu desavarsire. E pacat, pt voi si pt cei ce chiar pot sa le aprecieze si sa le deguste valoric.

Bucurati-va de propriile unicitati si faceti din ele sustineri pentru dezvoltarea voastra continua. Aparentele nu duc la nimic. Pe ele nu se poate naste nimic. Nu se poate construii cu adevarat. Falsul duce la fals. Fiti autentici si asumati ! E, de departe, ce mai grea dar si singura cale adevarata spre reusita de sine !

Paste fericit!

Originea iepurasului de Paste.............

  Iepurasul aducator de oua rosii provine de pe meleaguri germane si simbolizeaza fertilitatea. Prima aparitie a iepurasului ca simbol al Pastelui a avut loc in Germania, aparand mentionat in carti in jurul anului 1500, desi este probabil ca el sa fie prezent de mai multa vreme in traditia populara.Germanii sunt, de altfel, primii care au inventat dulciurile in forma de iepurasi, la 1800, din aluat si zahar. In aceeasi perioada, in Franta si Germania au aparut si primele oua din ciocolata.

 Simbolul iepurelui provine inca din vremea festivalurilor pagane dedicate zeitei Eastre. Legenda spune ca Eastre a gasit intr-o iarna o pasare ranita pe camp; pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o intr-o iepuroaica, aceasta pastrand insa capacitatea de a depune oua. Pentru a-i multumi binefacatoarei sale, iepuroaica decora ouale facute si i le daruia zeitei. Din aceasta legenda s-a nascut si traditia ca iepurasul sa aduca daruri copiilor.

Femeile.....

Oare mai exista femei pe lumea asta ?

.....................................................

Dar ce sunt femeile ?

  Pe zi ce trece, lumea devine o scena a femeilor false . Peste tot vezi numai personaje scoase dintr-o poveste, poate papusi Barbie … Dintr-odata toate vor sa fie de plastic, cu parul lung, drept, brunete sau blonde, extensii stralucitoare parca ar fi pamatuf de sters praful. Toate se afiseaza cu un bot de parca ar vrea sa isi masoare lungul nasului, prin atingerea cu buzele . Toate isi doresc sa fie mulatre, sau chiar negre, de aceea ori folosesc autobronzant putin mai mult decat este necesar, ori isi achizitioneaza un fond de ten mai inchis cu 3 nuante, poate , poate , peste noapte, vor reusi sa se mai inchida la culoare …

   Nu se mai poarta frumusetea. Nu conteaza daca iti sta bine, dar este necesar, chiar obligatoriu sa ai fard in obraz, buzele rosii, fusta trasa pana la piept si niste sani explozivi, 3 sferturi pe afara… Sa nu uitam de ciorapii albi pana la genunchi, asortati la niste pantofi foarte inalti, si foarte eleganti, ochelari de soare imensi , indiferent de vremea de afara , sau de cea din interiorul cladirii...

  Femeile vor sa fie apreciate, pozate , asa ca deja exista o pozitie clasica pentru a fotografia : Spatele drept, botul cat mai umflat, un picior inainte si stramba-te putin ! Ceva de genul "cheese", insa mult mai caraghios . Cand vei analiza poza din punct de vedere obiectiv, vei vedea ca arati exact ca o maimuta . Daca vrei sa fii subiectiva : esti perfecta, esti exact ca restul femeilor care gandesc ca si tine: subiectiv.

  Inca un “must-be” al femeilor (daca vrei sa ajungi sa fii femeie in ziua de azi), trebuie sa susti bisexualitatea. Asa ca nu mai astepta, cauta un tip, saruta-te cu el, si fa si o poza , apoi cauta 2 tipe si saruta-le si pe ele, fara sa uiti de poze ! Nu uita insa, sa pui aceste poze pe Facebook si sa le spui persoanelor respective cat de mult le iubesti , folosind apelative pe care majoritatea le folosesc incorporate intr-o injuratura de toata frumusetea…

  Oare de ce au ajuns femeile sa fie atat de false ? Oare barbatilor chiar le plac asemenea femei ? Oare isi doresc sa aiba langa ei o papusa de plastic, care isi controleaza orice miscare, isi da parul peste cap in fiecare secunda, si in schimb nu mai stie ce este viata reala ?

Unde a disparut naturaletea ? Unde sunt zambetele de pe fata femeilor ? Unde este dorinta de a fi iubita si apreciata pentru ceea ce esti , pentru felul tau de a te purta, de a reactiona, de a rade in hohote? Unde este gingasia, sensibilitatea, romantismul, pasiunea si tandretea femeilor ? De ce femeile incep sa se poarte de parca ar fi niste barbati cu buzele rosii si pe tocuri ?

  Femeia ar trebui sa fie ceva frumos, frumusete emanata de sufletul ei, frumusete venita din interior. O femeie frumoasa este cineva care nu incearca sa fie altceva decat este, care stie sa zambeasca si sa iubeasca . Cineva care se bucura de zapada, care alearga prin ploaie, care se bucura la primirea unui ghiocel. O femeie este frumoasa atunci cand este simpla si stie cat de frumoasa este …

...................................................................................................................................................................

  (Inspirata de unele poze de pe Facebook ale unor persoane necunoscute… Nu stiu unde au disparut fetele frumoase … Peste tot vezi numai pitipoance care nu vad cat de urat le sta ! In curand va disparea ultima frantura de naturalete si gingasie de pe fetele si corpurile femeilor … Si imi pare rau . Deja “pitiponceala" a devenit un curent mult prea puternic si cu o influenta mult prea mare si asupra fetelor de varste fragede…)

Un simplu vis.............

  Haide sa ne folosim de puterea imaginatiei noastre pentru a crea un vis colectiv, stiind insa ca acesta nu reprezinta altceva decat un simplu vis. Imagineaza-ti ca te afli intr-un mall urias in care exista sute de cinematografe Te uiti in jur ca sa vezi ce filme ruleaza si constati ca unul dintre ele are numele tau. Uimitor! Intri in cinematograf si constati ca sala este goala. O singura persoana se afla in ea. Te asezi in spatele ei, incercand sa nu o deranjezi dar ea nu te baga in seama. Intreaga ei atentie este focalizata asupra filmului.

  Te uiti la ecran, si surpriza! Recunosti toti eroii care apar pe el: parintii tai, fratii si surorile tale, iubitul sau iubita si prietenii tai. Constati apoi ca eroul principal al filmului esti chiar tu! Tu esti vedeta acestui film, tot scenariul lui iti prezinta povestea vietii tale. Mai mult, persoana din fata ta esti tot tu. Tu esti cel care isi contempla povestea propriei vieti. 

Desigur, eroul principal al filmului nu reprezinta decat interpretarea ta legata de tine, la fel cum celelalte personaje din el reprezinta interpretarea ta legata de ele. Dupa o vreme te simti coplesit de cele vazute, asa ca te decizi sa intri intr-o alta sala de cinematograf.

Si de aceasta data intalnesti in sala o singura persoana care se uita la film, iar aceasta nu te baga in seama, intrucat este prea concentrata. Privind ecranul, constati ca privesti aparent acelasi film, dar de data aceasta nu mai esti personajul principal, ci unul secundar. De fapt, filmul nu mai prezinta povestea vietii tale, ci povestea vietii mamei tale. Intr-adevar, persoana din fata ta este mama ta, care isi priveste concentrata filmul propriei sale vieti. Privind imaginile, iti dai seama ca mama ta nu este exact persoana care aparea in filmul tau. Felul in care se proiecteaza mama ta pe sine difera de maniera in care o percepi tu. Asa ar dori ea sa fie perceputa de cei din jur. Tu stii insa ca aceste imagini nu corespund realitatii. Mama ta nu face altceva decat sa joace un rol, dar acest rol corespunde manierei in care se percepe ea pe sine, si acest lucru te socheaza.

Observi apoi ca personajul care are fata ta nu corespunde nici el celui din filmul tau. Fara sa vrei, iti spui: ,-Bine, dar acesta nu sunt eu!" intr-adevar, nu esti tu, dar asa te percepe mama ta. Asta crede ea despre tine, iar imaginea rezultata difera fundamental de cea care exista in mintea ta. Observi apoi eroul care il reprezinta pe tatal tau, respectiv maniera in care este perceput acesta de mama ta, si constati din nou ca el nu corespunde cu cel din filmul tau. Tu il percepi altfel pe tatal tau decat il percepe mama ta. Din acest punct de vedere, perceptiile mamei tale ti se par complet distorsionate, inclusiv cele referitoare la ceilalti eroi ai filmului. De pilda, observi felul in care mama ta o percepe pe iubita ta (sau il percepe pe iubitul tau). De data aceasta, imaginea ti se pare atat de distor­sionata incat chiar te simti putin suparat/a pe ea. „Cum indrazneste!?" Enervat, te ridici si iesi din sala de cinema­tograf.

Intri apoi in urmatoarea sala si constati ca pe ecran ruleaza povestea vietii iubitei/iubitului tau. Observi felul in care te percepe aceasta/acesta, iar eroul care iti poarta numele este la fel de diferit, nu doar de eroul din filmul tau, dar si de cel din filmul mamei tale. Observi felul in care iti percepe familia si prietenii, dar si cel in care se percepe ea/el pe sine. Si de aceasta data, constati ca aceste perceptii nu corespund cu ale tale. 

Dupa ce ai vazut toate aceste filme, te decizi sa intri din nou in prima sala, pentru a-ti revedea filmul propriei vieti. Il privesti pe eroul care iti joaca rolul, dar acum nu mai crezi nimic din ceea ce vezi. Ai inteles in sfarsit ca povestea vietii tale nu este altceva decat o simpla poveste; intreaga viata ai jucat un anumit rol, dar acesta nu ti-a folosit la nimic, intrucat nimeni din afara ta nu te-a perceput asa cum ti-ai fi dorit tu. Realizezi acum ca drama din filmul vietii tale nu este perceputa ca atare de cei din jurul tau, a caror atentie este mult prea focalizata asupra filmului care se deruleaza in propria lor minte. La urma urmelor, ei nu te-au observat nici macar cand te-ai asezat in spatele lor, in salile de cinematograf in care rulau filmele vietilor lor! Toti actorii isi focalizeaza atentia exclusiv asupra povestii lor, care reprezinta pentru ei singura realitate pe care o cunosc. Ei sunt atat de concentrati asupra realitatii pe care si-au creat-o incat nu isi observa nici macar propria lor prezenta, respectiv pe cel care se uita la filmul vietii lor.

  In clipa in care vei intelege acest lucru, totul se va schimba pentru tine. Nimic nu va mai ramane la fel, intrucat acum iti vei da seama ce se intampla de fapt. Oamenii traiesc in propria lor lume, in propriul lor film, in propria lor poveste. Ei isi investesc intreaga credinta in aceasta poveste, care devine pentru ei adevarul absolut. De fapt, este un adevar relativ, intrucat nu este acceptat pe deplin decat de ei. Iti vei da astfel seama ca opiniile lor legate de tine nu au nimic de-a face cu tine cel real, ci doar cu personajul care traieste in filmul lor, si care nu este identic cu personajul din filmul tau. De pilda, personajul pe care il critica sau il condamna este eroul din filmul lor, care nu are nimic de-a face cu tine. Tot ceea ce cred oamenii despre tine se refera de fapt la imaginea pe care o au ei in legatura cu tine, care nu este totuna cu tine.

Cred ca iti este clar in acest moment ca oamenii care te iubesc cel mai mult nu te cunosc aproape deloc, la fel cum nici tu nu ii cunosti. Singurul lucru pe care il stii despre ei este ceea ce crezi despre ei. Tu nu cunosti decat imaginea pe care ti-ai creat-o in legatura cu ei, iar aceasta imagine nu are nimic de-a face cu adevarul lor launtric. Credeai ca iti cunosti foarte bine parintii, iubitul,iubita si prietenii, dar adevarul este ca nu ai nici cea mai mica idee ce se petrece in universul lor subiectiv, ce gandesc ei, ce simt si ce viseaza; inca si mai surprinzator este faptul ca pana acum credeai ca te cunosti pe tine insuti. Adevarul este ca nu te cunosti nici macar pe tine insuti, intrucat ai jucat atat de multa vreme diferite roluri incat ai ajuns sa le stapanesti perfect, uitand de cel care esti cu adevarat.

Iti dai astfel seama cat de ridicol este sa spui ca: „Iubita/iubitul mea/meu nu ma intelege. Nimeni nu ma intelege." Sigur ca nu te inteleg. La urma urmelor, nici macar tu insuti nu te intelegi. Personalitatea ta se schimba tot timpul, in fiecare clipa, in functie de rolul pe care il joci, de ceilalti eroi din povestea ta sau de maniera in care se deruleaza visul tau in momentul respectiv. Atunci cand esti acasa, iti asumi o anumita personalitate. Atunci cand esti la serviciu, iti asumi o cu totul alta personalitate. In mijlocul prietenilor tai iti pui o anumita masca. In mijlocul prietenelor tale, iti pui o alta masca.

Cu toate acestea, intreaga viata ai pornit de la premisa ca ceilalti oameni te cunosc foarte bine. De aceea, ori de cate ori nu au facut ceea ai fi dorit tu sa faca, ai interpretat reactia lor la modul personal, ai reactionat cu manie si te-ai folosit de cuvinte pentru a crea o intreaga drama fara niciun rost.

In acest context, este usor de inteles de ce exista atatea conflicte intre oameni. Aceasta planeta este populata cu miliarde de visatori care nu sunt constienti de faptul ca ceilalti oameni traiesc in propria lor lume subiectiva si isi viseaza propriile vise. Ei nu cunosc decat un singur punct de vedere, cel al eroului principal din filmul lor, in care totul se refera la ei. Atunci cand eroii din rolurile secundare afirma ceva care nu corespunde punctului lor de vedere, ei se infurie si incearca sa isi apere pozitia, isi doresc ca ceilalti eroi sa joace rolurile pe care ei le atribuie lor, iar atunci cand nu o fac, se simt raniti. Altfel spus, ei iau totul in nume personal.

 Daca ai inteles acest lucru, ti-ai dat cu siguranta seama si care este solutia, care este pe cat de simpla, pe atat de logica: nu interpreta nimic la modul personal.

Fiecare zi este o minune...........

   Cred ca fiecare zi este o minune si asta ma face sa simt extraordinarul de care sunt inconjurata. Frumusetea, caldura, culoarea si naturaletea sunt doar cateva din calitatile unei zile pline de magie. Nu ai nevoie de ochelari speciali pentru a vedea minunatia ci de un suflet destul de mare si inocent ca sa o poti simti si trai. Fiecare moment trait frumos este o amintire eterna. Fiecare om intrat în viata ta este o bucurie imensa. Sau cel putin asa ar trebui sa fie. Simplitatea ar trebui sa fie principala noastra tema de zi cu zi. Cum sa ne imbogatim spiritual dar si financiar cu putinul pe care il avem. Cum sa atragem mai mult la acel putin , cum sa multiplicam toate sentimentele frumoase din interior, cum sa le daruim, cum sa ne fericim , cum sa ne apropiem mai mult de idealul pe care il visam, aceste sunt subiectele pe care ar trebui sa le aplicam, sa le dezvoltam zilnic.

 Cred ca fiecare clipa ne ofera sansa si oportunitatea de a invata si cunoaste lucruri noi, de a ne descoperi pasiuni si placeri, de a ne dezvolta si de a reflecta la punctele importante de pe lista noastra. ........Cred ca fiecare zi este o adevarata oaza de fericire sau cel putin ar putea deveni daca i-am oferi o sansa....... Cred ca putem sa numaram sau sa punem in balanta lucrurile pozitive sau placute de care avem parte zilnic....... Cred ca putem sa ne revigoram, sa ne zbatem , sa ne intarim la gandul ca toata viata noastra ar putea deveni la fel de fericita, extraordinara daca ne-am da putin mai mult interesul. ......Cred ca fiecare zi este un dar extraordinar. Un dar nepretuit. Un dar inestimabil. Sansa la vise, la viata, la iubire, la fericire nu este un dar mediocru asa cum se pare ca gandim atunci cand suntem la pamant. Dimpotriva, ar trebui sa ne ambitionam si mai mult , tocmai gandindu-ne la toate aceste privilegii. 

 Cred ca fiecare zi ar putea fi transformata in cea mai buna zi din viata noastra. Si la fel si cea de dupa.Si urmatoarea la fel. Doar gandind si construind cu placere si dedicatie putem face ceva cu adevarat miraculos din viata noastra. 

  Inca mai cred … ca astazi poate fi acea zi in care vom realiza cat de important este sa fim recunoscatori si iubitori, si ne vom trezi din somnul lenes in care ne scufundam clipa de clipa.

Success or Happiness...............

   Succes sau Fericire? Iata o comparatie interesanta. Am vazut si facut cateva lucruri astfel am invatat si am gasit cateva definitii intre succes vs fericire .

• sucesul este definit de toti banii din lume, fericirea este sa ai oameni apropiati cu care sa-i cheltui
• succesul este masurabil, fericirea este nelimitata .
• succesul este o masina de lux, fericirea este o plimbare.
• succesul este definit prin munca grea, fericirea este definita prin a fi un pasionat de munca .
• succesul este faima, fericirea cresterea ta spirituala si morala.
• succesul este cursa , fericirea este la linia de sosire.
• succesul - toata lumea stie numele tau, fericirea este cand oamenii potriviti stiu numele tau.
• succesul este dreptul de a fi, fericirea este a fi cu adevarat.
• succesul este castigat, fericirea este atinsa.
• succesul este definit in premii, fericirea este propria recompensa.
• succesul este lauda, fericirea nu are nevoie de lauda - radiezi.
• succesul este doar inainte, fericirea nu a fost niciodata in urma.
• succesul nu este usor de atins, fericirea este usor de atins, trebuie doar sa vrei.
• succesul = bani, fericirea este valoarea.
• succesul este sacrificiu, fericirea este din belsug.
• succesul este a doua locuinta, fericirea este intotdeauna acasa.
• succesul este urmarirea viselor proprii, fericirea este trairea in prezent a viselor.
• succesul este calculat, fericirea nu are nevoie de o foaie de calcul.
• succesul este invidiat, fericirea este impartita si celorlalti.
• succesul este perfectiune, fericirea este imbratisarea imperfectiunilor.
• succesul se va distanta ; fericirea se bucura de destinatie

Sa ne prefacem ..................

    Hai sa ne prefacem ca nu stim cat de mult insemnam unul pentru altul. Ca nu ni se par zilele mai lungi, noptile si mai lungi. Ca nu ne gandim de fiecare data cand avem putin timp liber, la ce face celalalt.......Ca nu ne este dor. Acel dor care ne da senzatia ca vrem sa iesim din corpuri, pentru a ne imbratisa cu sufletele. Ca nu am simtit cum lumea se prabuseste in jurul nostru, atunci cand am crezut ca ne-am pierdut unul pe altul........Ca nu ne iubim. Acea iubire matura, profunda, sincera, care a trecut peste orice bariere posibile, si ne-a invadat inimile. Nu, sa ne prefacem ca nu o simtim...............Ca nu ne prabusim putin cate putin de fiecare data cand ne vedem cu alta persoana, careia ii dorim lucruri numai “de bine”............Ca oriunde am incerca sa fugim, oricat de departe, tot ne intoarcem in singurul loc in care ne dorim. La noi doi........Ca nu ne sperie gandul ca unul din noi va trece peste si ca s-ar putea sa dispara din viata noastra.

  Sa ne prefacem ca nu ne uitam cateodata la fotografiile cu noi, minute in sir, dorind sa le scoatem din calculator si sa le imprimam in inima.......Ca o data cu trecerea timpului o sa devina mai usor, si ca poate o sa ne uitam. De tot.

  Sa pretindem ca am trecut peste si ca nu ne mai leaga nimic. Ca nu ne-am intrebat niciodata cum se simte atingerea mainii tale, parfumul tau, imbratisarea ta.

  Sa ne prefacem ca nu ne-am pus prenumele alaturi de numele de familie a celuilalt. Si ca nu am zambit atunci cand am facut-o. Si ca niciodata nu ne-am imaginat copiii pe care i-am avea impreuna, de la fetita talentata cu zambetul meu si micutul cu falcute si cu ochii tai.

  Hai sa ne prefacem ca poate exista un “eu” si un “tu”, desi amandoi stim ca “noi” este singurul pronume care ne defineste.......Sa ne prefacem ca putem trai unul fara altul...... Desi amandoi stim adevarul.

Poate intr-o zi ne vom reintalni.............

   Nu pentru ca nu am vrea ci pentru ca nu se mai poate desi unii oameni sustin ca nu exista ”nu pot” ci doar ”nu vreau”… Dar cum am putea sa-i mai vedem vreodata pe cei care au plecat pentru totdeauna dintre noi? Fiecare a pierdut pe cineva in viata asta : un frate,o sora,o mama,un tata,un bunic,o bunica,un prieten,o cunostinta, un iubit, o iubita, un sot, o sotie.Ce urmeaza dupa moarte? Dupa moarte urmeaza regrete si mai mult dor regretele decat orice altceva pe lume.Regretele ne bantuie existenta la orice pas : as fi vrut sa fiu mai buna,sa am mai multa rabdare,as fi vrut sa avem mai mult timp impreuna,as fi vrut sa te iubesc mai mult,as fi vrut sa te tin de mana mai des,as fi vrut sa nu fiu rea dar tot ce as fi vrut eu piere in fata faptului ca nu mai esti.Nu mai esti fizic aici ca sa te tin de mana,ca sa nu mai fiu rea,ca sa am mai multa rabdare…pur si simplu nu mai esti si nu mai pot face nimic. Nici nu pot sa te visez si neputinta asta imi macina sufletul.

  Ai plecat de langa mine acum 2 ani si mi-ai lasat un gol care nu face decat sa se adanceasca cu fiecare secunda care trece.Sunt convinsa ca te-ai dus intr-un loc mai bun,fara suferinta,in care te-ai intalnit cu toti prietenii tai,cu femeile care te-au iubit,cu toti oamenii pe care nu ii mai aveai langa tine si de care iti era dor si vreau sa cred ca ai prea multe de povestit si din cauza asta nu m-ai vizitat in vise…Mi-e dor de tine de simt ca-mi iese inima din piept dar stiu ca oricat timp am fi petrecut noi cu tine te simteai tot singur.Totusi,din egoismul care ma caracterizeaza,as fi vrut sa mai fii aici….

  Niciodata nu o sa fim pregatiti sa pierdem pe cineva pentru totdeauna,oricat ar veni cineva sa-ti spuna : era bolnav,era batran,suferea foarte mult,mai bine asa…. Niciodata moartea nu poate fii un lucru bun.

Mi-ar placea ca toti sa apreciem persoanele din viata noastra atata timp cat inca ii avem.Sa ii iubim,sa le oferim ajutorul nostru,sa nu avem regrete in momentul in care pleaca de langa noi.As vrea ca toti sa ne iubim parintii,sa nu ii mai dezamagim,sa fim asa cum isi doresc ei sa fim,sa ducem vietile pe care ei si le-au dorit pentru noi.Sa petrecem timp cu bunicii nostri,sa ne dam seama ca au nevoie de atentia noastra chiar daca ei nu ne cer lucrul asta,din dorinta de a ne proteja,sa nu mai tipam,sa ii ascultam… As vrea sa ne iubim prietenii si sa ii acceptam asa cum sunt ei,sa fim intelegatori,sa lasam de la noi pentru ca toti suntem diferiti,fiecare are parerile lui si sa ne bucuram cand ei reusesc mai multe decat noi,sa lasam la o parte invidia si rautatea.

  Vreau sa avem timp pentru toti oamenii din viata noastra si pentru toate lucrurile pe care le visam sa le facem.Mi-ar placea ca toti sa facem in viata ceea ce ne dorim,ceea ce si-au dorit parintii nostri pentru noi,ca toti sa terminam scolile si sa ne gasim un loc de munca la care sa ne ducem cu placere,sa ne deschidem afaceri care sa mearga din prima,sa ne gasim dragostea vietii de indata ce ne-am maturizat,sa nu ne pierdem bucati din suflet prin relatii esuate,sa nu mai pierdem timpul,sa nu facem copii din dorinta de a tine un barbat langa noi,sa nu mai facem compromisuri,sa nu ne vindem pentru o geanta sau o pereche de pantofi,sa ne multumim cu ce avem,sa visam frumos la ce nu avem si sa gasim o modalitate de a ne atinge visele care sa nu ne lase rani pe suflet.

  Hai macar astazi sa fim mai buni.Sa facem un compliment unui om care merita poate chiar mai mult decat unul singur,sa ne tinem de mana bunicii pe care ii mai avem,sa ne sunam fratii,sa le spunem parintilor cat de mult ii iubim,sa aprindem o lumanare pentru cei pe care nu ii mai putem vedea.sa bem o cafea cu un prieten pe care nu l-am mai vazut de mult,sa uitam ca ni s-au spus cuvinte urate,sa ii iertam pe cei care n-au stiut sa ne iubeasca asa cum ne doream noi…

Astazi vreau sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am si sa-mi cer iertare pentru tot ce nu am putut sa fac.