N-am stiut niciodata sa-l implor sa nu plece pe cel care voiam sa mai stea langa mine.Am declarat mereu,raspicat si poetic,ca viata mea sta sub semnul dragostei.Mi-e mila sa ma smulg dintre brate care ma vor,pentru ca nu am puterea sa indur lacrima aproapelui meu.Mi-e mila sa-l opresc pe acela care vrea sa plece,pentru ca stiu cat de greu mi-a fost mie atunci cand am fost nevoita sa stau.Mi-e mila de femeile care s-au despartit deja de barbatul de care mi-e jalnic de dor.Dar ranile iubirilor mele tradate m-au durut cumplit,incat nu vreau sa invat la randu-mi sa ranesc.
Ma incapatanez sa astept cu mana intinsa la portile fericirii,sunt condamnata sa-mi fie mila,stiind ca pierd,si totusi,neincetand sa astept...
Ce flori sunt alea? :) Scrie mai legat! In rest, tu esti o fiinta extrem de buna. Esti sufletista si iubitoare. Cine se astepta ca Buburuza sa fie totusi o comoara? Pai cine n-a cunoscut-o cu adevarat! Cine n-a ramas vreau sa spun. :) :P
RăspundețiȘtergere