duminică, 14 septembrie 2014

Eu si ...............singuratatea............



  Esecul ne invata umilinta, ne confrunta cu propriile noastre limite si ne arata ca nu suntem invincibili....cand inima este ranita, doar sufletul vorbeste...si cand sufletul vorbeste, raneste...asa ca nu esti fraier si in niciun caz prost...esti doar instabil, influentabil si rautacios...in rest, esti, sau ai fost (doar tu stii) o persoana buna.... am facut gesturi prostesti, care nu trebuiau facute dar le-am facut ca sunt om si omul este predispus greselilor... cineva imi spunea ca nu marimea sentimentelor conteaza ci, mai ales, esenta lor...dar eu i-am raspuns ca daca cineva te raneste si isi bate joc de sufletul tau Dumnezeu le plateste tuturor pentru toate...si cand acele persoane vor suferi, vei stii ca le-a venit randul...si cand ii va durea la fel cum te-a durut pe tine o sa ii intrebi ce mai vrei de la mine? Sa-ti plang de mila? Dar ti-e ti-a fost mila de mine cand mi-ai calcat inima in picioare?? Ai uitat...ai uitat de cate ori am fost langa tine cand nu era nimeni, ai uitat cate ti-am acceptat...mai gasesti tu proasta care sa te ierte asa? Mai gasesti pe dracu...ai uitat de cate ori am plans din cauza ta, ai uitat cate griji, cate certuri am avut doar pentru tine...si in final cu ce m-ai rasplatit? Cu durere...cu durere pentru ca tu stii cel mai bine sa lovesti omul...scuze? Sa nu le mai aud pentru ca primite din partea ta, sunt doar de forma... dar vorba ta "Multi ca mine, putini ca tine!".... pentru ca traim doar atunci cand iubim si simtim doar atunci cand suntem raniti.... dar, si eu, am ranit multi oameni la randul meu...am furat multe suflete, am fost atat de egoista incat nu le-am dat tuturor darul meu...poate ca nu il meritau...nu inca... mi-as fi dorit sa fi fost mai buna mai intelegatoare, mai rabdadoare , mai draguta, mai iubitoare cu oameni pentru ca mi sa aratat ca meritau asa ceva...si cu parere de rau, nu am fost... de ceva vreme am ramas doar noi...eu si singuratatea. Este langa mine...mereu a fost si a asteptat sa ma intorc in bratele ei...zambeste acru si ma sperie...nu arata cum credeam eu...arata mai urat...este mai plina de ura, mai nerabdatoare, mai orgolioasa...ea, s-a ales doar cu ea...eu, m-am ales tot cu ea...si este mandra...o vad intinzand bratele si chemandu-ma "hai la mine...stii ca mereu te-ai intors" si da, are dreptate...mereu m-am intors...cu capul plecat, stiind ca voi fugi din nou in scurt timp...dar ma va primi inapoi..prefera sa ii fiu alaturi si sa aibe companie...ma cearta..imi zice ca n-am voie sa scriu despre ea...mereu a fost singura..nu are nevoie de cineva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu