Oamenii din jurul nostru..........

Oamenii din jurul nostru sunt oglinda sufletului nostru, iar, daca, noi ne schimbam se schimba si ei.. Iubirea nu ar trebui sa aiba nimic de-a face cu nevoile personale...o relatie de co-dependenta nu este iubire...este doar o relatie bazata pe nevoia de a-l avea pe celalalt si pe nevoia ca el sa te iubeasca..iar nevoile personale ucid relatiile...iubirea este iertare, nu nevoie...

Iubirea nu iti rezolva problemele personale...nu te apuci sa iubesti ca sa aiba cine sa iti cumpere pantofi,haine, bijuterii, ceasuri, sau sa iti platească masa la restaurant la fel cum nu iubesti pentru confortul de a avea o casa..sau altu sa iti platească chiria ca tu ii oferi ceva la schimb.. in iubire te descoperi pe tine, in cele mai ascunse aspecte la care nu ai reusit sa ajungi de unul singur...foarte multi dintre noi ..sinele tau este acelasi, indiferent de ce spune unul sau altul, si a accepta asta inseamna sa stii sa te iubesti pe tine insuti..pentru ca pana la urma simti iubirea pe care o primesti doar pana la limita la care tu insuti o oferi, si inveti sa o dai la randul tau... Sunt satula de falsitatea multora care spun mereu "vai vreau sa iubesc, vreau sa imi gasesc un baiat de casa ,vreau o familie".. dar de fapt sunt vorbe aruncate in vant sa dea bine sau sa impresioneze...dar devin penibile cand incep sa minta.. mereu in fosta relatie baiatul a fost ala rau.. mereu tu esti al doilea sau al treilea.. mereu iti pune in fata replica ca "imi este frica de o noua relatie"..... Poi daca iti este frica de ce mai exista termenul de iubire?? daca nu risti nu castigi nu?? Si nu.. nu toti suntem la fel...oare in loc sa tot spuna ca ar vrea o relatie ar trebuii sa demonstreze .

Cand incepi o relatie se presupune ca o iei de la zero, de la furculita si cutit....... dar in ziua de azi cuvinte ca : si la bine si la rau au devenit doar niste simple vorbe.. La prima greutate ramai solo...... dar sunt curiosa ce ar face multi daca ar fi casatoriti.. cred ca ar fi divorturi in prostie.. ..iubirea nu est despre sacrificii, este despre alegeri personale...in viata de cuplu toti “sacrificam” anumite lucruri, si asta ar trebui sa fie in mod constructiv, pentru ca relatia sa prospere...indiferent de ce alegi sa sacrifici si cat timp faci asta, daca alegerea a fost a ta si partenerul nu te-a obligat la niciun fel de sacrificiu, atunci este abuziv sa il faci pe celalalt sa se simta vinovat de propria ta alegere...a iubi si a te victimiza ori a arunca vina pe umerii celuilalt, nu e unul si acelasi lucru...La fel cum, o relatie buna de cuplu nu presupune neaparat o mare iubire...dar, desigur, nu toti avem aceeasi parere despre ce inseamna iubirea intr-o relatie...cel mai adesea, confundam iubirea cu tot felul de alte notiuni mai confortabile...si nu de putine ori se ajunge la situatii in care, in pragul unei despartiri, se pune in carca iubirii insistenta de a incremeni relatia, chiar asa “stricata” cum este, si o ambivalenta in care celalalt nu poate trai “nici cu tine, nici fara tine”...De aici, pana la suferinta si durere nu mai este decat un pas si totul depinde de modul in care procesam informatia emotionala si o aducem in viata de cuplu.

Insa primul motiv pentru care oamenii sufera nu e din cauza ruperii relatiilor, ci pentru ca nu se cunosc pe ei insisi atat de profund incat sa poata decide corect in relatie...si astfel, sa stabileasca fiecare pentru sine ce are de facut si pana unde trebuie sa mearga, pentru ca impreuna sa fie multumiti si sa isi realizeze planurile de viitor fara a-si vedea drepturile incalcate...Nu cred in competitie atunci cand este vorba de legaturi afective, pentru ca in iubire nu exista invinsi si invingatori, in functie de cine da mai mult si in ce directie......important este sa reusim sa vedem lucrurile asa cum sunt, fara minciuni si sperante naive, ca sa putem lua decizii corecte, chiar daca dupa o despartire drumul este anevoios sau dureros...