Poate nu azi, nu maine, nici peste un an. Dar va veni o vreme in care, in momentele tale cu tine, de singuratate, iti vei aduce aminte de fata aceea care ti-a oferit sufletul pe tava, care te-a pus in viata ei pe primul loc, care a luptat pana la limita penibilului pentru tine. Iti vei aminti, inchizand ochii, ca a fost singura care a continuat sa ramana langa tine cand toti ti-au intors spatele. Iti vei aminti cum, pana la urma, satula de umilinta, insetata si infometata de dragoste si fericire, a plecat cu lacrimi in ochi si cu sufletu-i sfaramat in palme. A plecat fara sa priveasca in urma, pentru ca stia ca nimic din ce lasa in spate nu a fost vreodata al ei. Atunci, in sufletul tau hain si in mintea ta egoista, vei simti vreo remuscare, vreun regret? Chiar daca ai simti, ar fi în zadar: odata plecata, aceeasi raza de soare nu se mai intoarce. Va fi mereu alta, si alta, si alta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu