Nerecunoscatori..........

   Uitam usor sa fim recunoscatori pentru ce avem si credem ca anumite lucruri ni se cuvin pur si simplu...dar nu este asa... am ajuns sa traim intr-o societate in care lucrurile materiale conteaza mai mult decat o persoana sau un suflet... Ne dorim sa stam cu curul pe scaunul unei masini de 300 de cai putere, vrem cei mai scumpi pantofi din mall....vrem iesiri mereu la cafenele sau munte/mare..ne umplem cosurile la cumpartauri cu zeci de lucruri si aruncam din ele pentru ca asa suntem…consumatori...si in relatii facem la fel...Ne aprindem repede si ardem la fel...unii dintre noi am ajuns sa fim precum o torta de unica folosinta....un fitil care se aprinde si care nu are lumanare...credem ca ni se cuvine orice si vrem totul...dar exact atunci intervine Dumnezeu si ne arata contrariul si ne ia exact lucrurile pe care punem foarte mare amprenta... si ne ia la nesfarsit pana ne invata leactia care trebuie... pentru ca nu ne mai bucura o cafea bauta pe terasa intr-o dimineata insorita de martie, sau un picnic la iarba verde sau nu ne mai bucura un mesaj de “buna dimineata”, o poza, o floare, o ciocolata...vrem tot... vrem cat mai mult... pentru ca in mintea noastra consideram ca ni se cuvine...Nu ne multumim cu putin... imi aduc aminte de bucuria aia din copilarie cand primeam un cadou...imi este dor de bucuria aia...de momentul ala in care primeam o papusa si dormeam cu ea in pat, langa perna...sa o vad mereu, sa ma bucur de ea...Acum nu ne mai bucuram cand primim ceva...indiferent ce...pentru ca, consideram ca acel lucru ni se cuvine si era normal sa primim...credem ca numai noi traim drame existentiale..si ca cei din jur nu au nicio grija... Uitam sa ascultam problemele celor din jur, si stim doar ce avem noi de spus si vrem ca toata lumea sa ne asculte... Suntem preocupati de ceea ce face rau cel de langa noi si uitam ca si noi facem acelasi lucru cu alti sau cu persoana iubita.. . Ne este mult mai usor sa criticam, sa aruncam cu noroi in altii decat ne facem noi curat in curtea noastra plina de balarii...ne dam seama ca ne pierdem oamenii dragi dupa ce se intampla asta...si nu stim care sunt cauzele, de ce s-a ajuns aici...Ne uitam la parintii nostri si vedem ca au imbatranit si cum au ajuns si ce greseli au facut de-a lungul vietii si ne spunem ca noi nu vom face la fel dar faptele arata ca facem exact acelasi lucru ca si ei.. Ne panicam si incepem sa ne punem intrebari...un singur lucru uitam... sa apreciem ce avem si sa nu uitam ca Dumnezeu ne da exact ce trebuie si cand trebuie ca sa ne amintim ca El este mai presus decat tot ce exista lumesc..